“Mai precis, prin adoptarea acestei masuri, de la 1 mai 2009 se elimina facilitatea fiscala referitoare la posibilitatea amanarii platii impozitului pe profit aferent rezervelor din reevaluare, impactul acestei eliminari constand intr-o crestere efectiva si imediata a costurilor fiscale, mai precis a impozitului pe profit, si implicit pe cash-flow”, a explicat avocatul Ana-Maria Miron, partner specializat pe fiscalitate din cadrul NNDKP.
Prevederea de dinaintea modificarilor ce au intrat in vigoare de la 1 mai era una extrem de favorabila contribuabililor, in special in cazul companiilor care au investit in imobile. Avantajele evidente ale neimpozitarii rezervelor din reevaluare concomitent cu deducerea amortizarii au constat ca s-au putut inregistra cheltuieli deductibile mai mari in cazul in care cladirea era exploatata de contribuabil si, totodata, s-a putut diminua profitul impozabil in cazul vanzarii mijlocului fix cu rezerva din reevaluare. “Incepand din anul urmator, valoarea care se amortizeaza va fi mai mare, rezultand o cheltuiala cu amortizarea mai mare, care conduce implicit la reducerea profitului”, a spus, la randul sau, Gabriel Sincu, senior tax manager al Mazars Romania. “Din punct de vedere fiscal, legislatiile din tarile dezvoltate ale UE prevad ca diferenta de amortizare generata de reevaluare este cheltuiala deductibila fiscal. Totusi, la momentul in care bunul respectiv iese din patrimoniu (prin vanzare, scoatere din functiune, distribuire la asociati sau actionari), diferenta de reevaluare care pana la acel moment a fost dedusa fiscal va fi impozitata”, a mai afirmat acesta. Potrivit lui, platitorii de impozit din celelalte tari UE beneficiaza si acum de acest avantaj fiscal temporar. “Dupa intrarea in vigoare a acestei prevederi, suplimentul de amortizare nu mai este cheltuiala deductibila. Deci firmele din Romania nu vor mai avea nici macar avantajul temporar pe care il au platitorii de impozite din alte tari”, a adaugat reprezentantul Mazars.
Exemplu. Ana-Maria Miron de la NNDKP arata ca, pana la 1 mai, o societate care si-a reevaluat un teren aflat in proprietate si pe care l-a achizitionat cu 1.000 de unitati a inregistrat intr-un cont special de rezerve din reevaluare surplusul rezultat. De exemplu, sa zicem ca valoarea rezultata dupa reevaluare a fost de 100.000 de unitati si deci, in rezerva, compania a inregistrat 100.000-1.000 = 99.000 de unitati. Daca societatea ar fi vandut terenul ulterior, dar pana la data de 1 mai 2009, cu 150.000 de unitati, la momentul vanzarii, profitul fiscal aferent acestei operatiuni ar fi fost de 50.000 (adica venitul obtinut, respectiv 150.000, minus valoarea reevaluata a terenului din contabilitate, respectiv 100.000). Pentru diferenta de 99.000 de unitati, mutata, la momentul vanzarii, din contul “rezerve din reevaluare” in contul “alte rezerve”, statul roman acorda o facilitate fiscala, constand in amanare la plata impozitului pana la momentul in care societatea ar fi decis schimbarea destinatiei rezervei respective (majorare de capital, distribuire de dividende, lichidare etc.) Prin aceasta facilitate, pana la 1 mai, societatea avea practic posibilitatea de a se finanta, fara dobanda, cu suma aferenta acelei parti din impozitul pe profit, amanat pana la un moment decis de ea, adica pana la momentul in care ar fi decis schimbarea destinatiei rezervei. Dupa data de 1 mai insa, aceasta facilitate dispare, in sensul ca, luand acelasi exemplu, la momentul vanzarii, profitul fiscal supus taxarii va fi de 149.000 (adica pretul vanzarii, 150.000, minus valoarea initiala, nereevaluata a terenului, adica 1.000).
