Confuzia domneşte în Cipru. E riscant, aşadar, să ne expunem ridicolului prin fel de fel de speculații, mai ales că lucrurile par a fi în permanentă schimbare. Iar eu nu-mi propun să dau sfaturi pentru tranzacționări pe termen scurt: sunt mai degrabă tentat să aştept să văd ce se întâmplă.

 

Cu toate acestea, am asistat la cel mai important eveniment macroeconomic pe 2013, eveniment care continuă să se dezvolte în moduri noi şi uluitoare, aşa că o să încerc să desluşesc anumite nuanțe în tot ceea ce vedem şi auzim zilele acestea.

 

Ceea ce ştim este că parlamentul cipriot a respins pachetul de răscumpărare după un adevărat joc de poker cu Troika europeană, încercând să joace mai multe mâini câştigătoare, de la 0% pentru depozitele mici, până la 15% la depozitele mai importante. Niciuna dintre variante nu s-a dovedit suficient de atrăgătoare pentru a aduce o înțelegere.

 

Mai ştim că Franța a exclus un plan B. Sună plauzibil, din moment ce suntem deja la planul D sau chiar E. Și mai ştim că Rusia este profund implicată în jocurile de culise, deşi a fost exclusă, aparent, din întregul proces. Vedem cum se transformă totul într-un joc geopolitic în care rezervele importante de petrol şi gaz natural ar putea ajunge în mâinile ruşilor, în pofida eforturilor de decenii ale Europei de a obține exact rezultatul contrar. Și mai ştim că Angela Merkel e mai îngrijorată de rezultatul alegerilor din propria țară decât soarta Ciprului.

 

Deocamdată, băncile din Cipru sunt închise cel puțin până azi, inclusiv, şi nu-şi vor relua operațiunile până nu va apărea o înțelegere. Altfel, taxa pe depozite va fi irelevantă, întrucât nu va rămâne niciun ban în Cipru. Cel puțin niciun ban străin.

 

Mai ştim că ministrul cipriot de finanțe ar putea încerca, fără succes, să-şi prezinte demisia. Dar şi că englezii reuşesc totuşi să trimită cash celor 3000 de militari staționați încă pe insulă. Am mai aflat şi că un consorțiu de bănci a oferit o soluție privată la această criză, dar se pare că nu a fost luată în considerare în mod serios.

 

Ca să mai destindem un pic atmosfera, aflați că pe guvernatorul Băncii Centrale din Cipru îl cheamă… Panicos şi ştiți cum se spune: ce ți-e scris, în frunte ți-e pus. Îmi cer iertare, dar nu m-am putut abține. De fapt, pot spune că sunt chiar alături de omul care are cea mai detestată slujbă din lume la ora actuală. 

 

Sunt multe de făcut în numai 72 de ore. Unde se va sfârşi totul? Ce am învățat din toate astea?

Mai multe lucruri.

 

Am văzut, încă o dată, că zona Euro nu este în stare să-şi rezolve problemele cu luciditate. Trebuie că am asistat la cea mai incompetentă administrare a unei crize europene de până acum. Ce e grav e că acest lucru demonstrează în ce situație gravă sunt toate cele 17 state europene care fac parte din uniunea monetară. Panica este atât de mare, încât nicio măsură nu mai pare “prea” extremă pentru a prezerva acest proiect deja condamnat şi a apăra enormul capital politic investit în acest monumental eşec. Am ajuns într-un moment în care politicienii încearcă să confişte fără ruşine economiile cetățenilor fără putere, moment care reprezintă pragul de jos la care nimeni nu se aştepta. Ne ia cu dureri mari de cap dacă ne gândim ce se va întâmpla în viitor, când criza se va adânci. Și se va adânci în mod sigur.

 

Ideea unei taxe pe avere nu este nouă, totuşi. Mai multe cercetări au arătat, recent, că nevoia de fonduri în sectorul public ar putea duce la “confiscări” de averi pe scară amplă. Boston Consulting Group a sugerat într-un raport recent că aproximativ 29% din toate averile private – nu doar depozite – ar putea fi confiscate pentru a acoperi datoriile făcute până acum. (puteți citi aici un articol pe această temă). Aşa că ar trebui să ne obişnuim cu ideea banilor care ne sunt luați de politicieni flămânzi de bani. E doar începutul. Pisica a fugit peste gard, chiar dacă s-ar putea ca acestă primă înțelegere să nu rămână, până la urmă, în picioare.

 

Ce mă uluieşte este că o asemenea mişcare importantă şi extremă este riscată pentru un premiu foarte modest. Ceea ce părea total lipsit de sens – o eventuală confiscare a banilor noştri în încercarea de a rezolva criza datoriilor – e brusc o amenințare, şi asta datorită a ceea ce s-a întâmplat în ultimele 3 zile. Cea mai temută măsură, cea mai importantă mişcare din ultimii ani a fost aruncată în joc pentru numai 5,8 miliarde de dolari. Impactul ei ar putea declanşa retrageri sau mişcări masive de capital şi devalorizări de bunuri de ordinul a sute de miliarde de dolari. Lipsa de încredere va submina toate națiunile cu economii slăbite. De ce nu a păstrat Troika acest as în mânecă până la salvarea unei economii mai substanțiale, hai să spunem Spania sau Italia? Incompentență? Neînțelegerea pieței? Sau, şi mai grav, dorința de a introduce această taxă pentru a lăsa impresia alegătorilor că îi pot “mulge” pe cei bogați?

 

Este intrigant şi fascinant, deopotrivă. Este însă un mare păcat că populația Ciprului trebuie să traverseze această perioadă dureroasă, cu probleme pe care nu ei le-au creat şi pe care, iată, nu au cum să le evite.

 

O întrebare ce îşi are acum tot rostul din lume: cine urmează?

 

Fiți în siguranță, oriunde ați fi.