Turcia şi Armenia reiau relaţiile după aproape un secol de la masacrul armenilor

Apropierea dintre Ankara şi Erevan întâmpină o rezistenţă profundă în rândul populaţiilor din cele două ţări, precum şi al diasporei armene, extrem de influentă în Franţa şi SUA.

Într-un discurs solemn către naţiune, preşedintele armean Serj Sarkissian a dat asigurări sâmbătă că nu a existat "alternativă la stabilirea relaţiilor, fără condiţii prealabile, cu Turcia". "A avea relaţii cu Turcia nu trebuie în niciun fel să creeze îndoieli privind realitatea genocidului. Este un adevăr cunoscut şi care trebuie să fie recunoscut",  a insistat preşedintele armean, la o zi după mii de persoane au protestat la Erevan faţă de restabilirea relaţiilor cu Ankara.

La amintirea dureroasă a masacrelor şi deportărilor armenilor din perioada 1915-1917, soldate cu peste un million şi jumătate de morţi, potrivit Armeniei, între 300.000 şi 500.000 de victime potrivit Turciei, s-a adăugat la începutul anilor 1990 conflictul din Nagorno-Karabah.

La finalul unui război de şase ani (din 1988 până în 1994), Erevanul a preluat controlul asupra acestei enclave locuită de armeni din Azerbaidjan, aliata Turciei, care şi-a închis în 1993 frontiera cu Armenia în semn de represalii.

Acordurile care urmează să fie semnate sâmbătă la Zurich prevăd în special redeschiderea frontierei la două luni după intrarea în vigoare a documentelor, spre nemulţumirea naţionaliştilor turci, care acuză trădarea "fraţilor" din Azerbaidjan.

Într-un astfel de context marcat de resentimente şi conflict, mediarea Elveţiei în acest dosar a avut nevoie de susţinerea Statelor Unite, europenilor şi a Rusiei.

În aprilie anul trecut, preşedintele american Barack Obama le-a cerut turcilor şi armenilor să găsească “rapid” un acord. Moscova, folosindu-se de rolul său geostrategic în regiune, a susţinut la rândul său active procesul de apropiere turco-armean.

De altfel, un diplomat din delegaţia de la Zurich a secretarului de stat Hillary Clinton a menţionat cooperarea între Washington şi Moscova în acest dosar. "Este un exemplu bun, concret, al manierii în care putem coopera", a comentat el.

Reamintind de candidatura Turciei la Uniunea Europeană, şeful diplomaţiei UE Javier Solana a vorbit sâmbătă despre beneficiile pe care Ankara şi Erevan le-ar putea obţine din aceste acorduri în relaţiile cu Bruxellesul. "Fără îndoială că semnarea acordurilor va fi la fel de importantă şi în relaţiile cu UE", a precizat el.

De altfel, Turcia speră să avanseze în negocierile de aderare la UE, în timp ce Armenia, încercuită şi fără rezerve petroliere, vrea să iasă din izolare.

Miniştrii armean şi turc de externe, Eduard Nalbandian şi Ahmet Davutoglu, urmează să semneze acordurile la Universitatea din Zurich, în prezenţa ministrului elveţian de externe Micheline Calmy-Rey.

La eveniment vor lua, de asemenea, parte secretarul de stat american Hillary Clinton, ministrul rus de externe Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei franceze Bernard Kouchner, ministrul sloven de externe şi preşedintele comitetului de miniştri al Consiliului Europei, Samuel Zbogar, precum şi şeful diplomaţiei europene, Javier Solana.

Pentru a intra în vigoare, acordurile vor trebui să fie ratificate de Parlamentele din Turcia şi Armenia, ceea ce ar putea dura multă vreme, din cauza ostilităţii deputaţilor din cele două ţări.