Uniunea Europeană finanțează, prin Marie Skłodowska-Curie Actions Staff Exchanges, proiectul CLEANWATER, în cadrul căruia micro-SME-ul britanic ANAMAD și Universitatea din Alicante dezvoltă un dispozitiv portabil și cu costuri reduse pentru purificarea apei dulci contaminate, cu obiectivul de a elimina poluanți precum PFAS, microplasticele și metalele și de a accelera trecerea de la cercetarea de laborator la aplicarea comercială.

Pe scurt

1. CLEANWATER este un proiect finanțat prin MSCA Staff Exchanges, orientat spre dezvoltarea unui dispozitiv portabil și rentabil pentru purificarea apei dulci contaminate.
2. Proiectul reunește micro-SME-ul ANAMAD din Regatul Unit, specializat în tratarea apei cu plasmă rece, și Universitatea din Alicante.
3. Colaborarea urmărește să crească masa critică de cercetare a companiei, să genereze date pregătite pentru piață și să accelereze comercializarea tehnologiei.
4. Testările au fost extinse de la condiții ideale de laborator la contaminanți mai dificili, inclusiv microplastice și PFAS, iar proiectul vizează teste în teren în Mexic și Slovacia.
5. Proiectul este prezentat și ca exemplu al modului în care finanțarea UE poate conecta cercetarea academică, nevoile comunităților afectate și potențiale aplicații industriale în sectorul apei.

Pentru multe întreprinderi mici, trecerea de la cercetare la piață nu începe cu un plan de afaceri, ci cu parteneriate construite în timp. Acesta este și cadrul în care a fost prezentat proiectul CLEANWATER, o inițiativă finanțată de UE prin MSCA Staff Exchanges, care urmărește dezvoltarea unui dispozitiv portabil de purificare a apei capabil să elimine contaminanți din apa dulce. Proiectul îi reunește pe Joaquín „Ximo” Silvestre, profesor de chimie anorganică la Universitatea din Alicante, și pe Sergey Mikhalovsky, cofondator al ANAMAD, un micro-business cu sediul în Regatul Unit care dezvoltă o tehnologie de tratare a apei cu plasmă rece. Potrivit prezentării proiectului, finanțarea europeană le-a permis să găsească noi modalități de colaborare și să continue proiecte comune în pofida distanței. Miza proiectului nu este doar una științifică, ci și una de transfer tehnologic. Sergey Mikhalovsky explică direct constrângerea de pornire a companiei și utilitatea schimburilor de cercetători pentru o firmă de dimensiuni foarte mici. „Suntem o micro-companie: în prezent avem cinci angajați, dintre care doi lucrează cu jumătate de normă. Obiectivul nostru este să dezvoltăm o tehnologie și să o aducem pe piață, dar forța de muncă redusă face acest lucru foarte dificil.” El descrie proiectul ca pe un mecanism prin care cercetători din universitate și din alte organizații partenere vin în companie pentru a desfășura experimente planificate, utile ambelor părți. „Astfel, ni se alătură cercetători: ei își aduc propriile materiale și mostre pentru a realiza experimente planificate care vor fi utile pentru ambele părți. Generăm date potențial utile pentru utilizatorii finali, precum companiile de apă, astfel încât apoi să le putem aborda pentru a ne vinde produsul. Acest lucru ne crește masa critică, adică volumul de date, și ne permite să vedem unde ar putea fi aplicată cel mai bine această tehnologie, atât în beneficiul nostru, cât și al clientului.” Dimensiunea de piață este explicită și în evaluarea sa privind efectul schimburilor finanțate de UE asupra dezvoltării companiei. „În cele din urmă, datorită acestor schimburi, vom putea avansa și mai mult pe linia comercializării și vom deveni o companie mult mai mare.” Din punct de vedere științific, proiectul a pornit de la ideea de a combina expertiza în fizică și plasmă cu știința materialelor și chimia, apoi a fost extins către contaminanți mai complecși. Ximo Silvestre rezumă logica inițială astfel: „Sergey avea contacte foarte bune în fizică, acolo unde se dezvolta plasma. Știam că era foarte eficientă și vedeam o anumită sinergie cu chimia, dar încă trebuia să îi îmbunătățim eficiența. Am decis să construim un nou grup, incluzând unele țări terțe partenere care au probleme reale cu apele uzate.” Același pasaj arată și dimensiunea practică a parteneriatelor din afara UE. „Am avut noroc să îi atragem în proiect, atât pentru că asta a însemnat că puteam face acolo teste reale, cât și pentru că puteam arăta oamenilor din zonă ce am putea face pentru a le rezolva problema.” From lab to market: How EU fund… Sergey Mikhalovsky leagă direct originea proiectului de experiența anterioară a echipei și de extinderea domeniului de aplicare de la sănătate la mediu. „Ne-am dat seama că munca noastră avea un efect pozitiv și am văzut o legătură simplă: dacă puteam elimina ceva dăunător din organism, știam că puteam face același lucru și pentru apă, sol și chiar alte medii contaminate. Așa că ne-am gândit: de ce să nu încercăm?” La doi ani de la lansarea proiectului, accentul s-a mutat și spre contaminanți deveniți mai sensibili pe agenda publică și de reglementare. Mikhalovsky spune că proiectul nu este fix, ci evoluează pe măsură ce apar noi priorități științifice și legislative: „De exemplu, PFAS, substanțele per- și polifluoroalchilice, așa-numitele «substanțe chimice eterne», nu erau un subiect atât de fierbinte când am scris această propunere, dar acum le acordăm mai multă atenție, deoarece între timp au fost adoptate mai multe legi și vrem să răspundem nevoilor societății noastre.” Această extindere a testelor este confirmată și de Ximo Silvestre, care spune că rezultatele preliminare au determinat echipa să treacă de la condiții ideale de laborator la molecule și contaminanți mai dificili. „Testele preliminare au fost foarte reușite, așa că am început să extindem testările către molecule mai dificile, precum microplasticele și PFAS. Sunt foarte fericit și optimist în privința proiectului, vom vedea când vom muta testarea într-un râu real din Mexic sau în apele subterane din Slovacia, unde avem mulți contaminanți, inclusiv plastice și metale.” În explicația lui Silvestre apare și un alt unghi important pentru știre, rolul schimburilor de personal în conectarea infrastructurii de cercetare europene cu nevoile din țări terțe. „MSCA Staff Exchanges sunt reciproc avantajoase atât pentru statele membre ale UE, cât și pentru țările terțe. Deoarece marile tehnologii sunt de obicei în UE, oameni din țări terțe pot veni să învețe cum să le folosească și, în același timp, noi putem testa prototipul la fața locului într-o țară terță.” El adaugă că proiectul CLEANWATER a permis proiectarea tehnologiei și testarea ei în laborator, în condiții ideale, folosind ape uzate provenite din țările terțe partenere, iar partenerii au contribuit și la logistica mobilității cercetătorilor, de la vize la bilete de avion și cazare. În plan instituțional, Silvestre susține că un avantaj major al programului este libertatea de alegere a temei de cercetare și posibilitatea de a aborda probleme concrete ale comunităților locale. „Acest lucru ne permite să ne gândim la probleme concrete care afectează comunitățile locale, să dezvoltăm proiecte pentru a le aborda în mod specific și să mergem la ele pentru a le arăta ce poate face știința pentru ele.” El leagă această libertate și de formarea tinerilor cercetători și de circulația cunoașterii între laboratoare. „Mai mult, studenții universității noastre au șansa să viziteze alte laboratoare, să completeze experimentele cu alte tehnici și, pe lângă știință, să învețe culturi noi, limbi noi și medii noi de lucru. Devin parte din familia de cercetare, iar când se întorc pot transfera în facilitățile noastre tot ceea ce au învățat.” În privința obiectivului final, cei doi vorbesc atât despre aplicarea practică, cât și despre efectul direct asupra societății și sănătății. Ximo Silvestre spune că una dintre diferențele majore ar fi integrarea dispozitivului în rezervoare specifice pentru curățarea apelor uzate contaminate, inclusiv în locațiile testate în prezent la Londra și Ostrava. „Visul nostru este să ducem dispozitivul nostru acolo, pentru că asta ar aduce beneficii reale pentru societatea locală.” Sergey Mikhalovsky rezumă obiectivul general în termeni direcți. „Obiectivul final este să facem mediul mai curat și sănătatea noastră mai sigură.” El adaugă că echipa intenționează să continue colaborarea și după actualul ciclu de finanțare. „Iar patru ani s-ar putea să nu fie suficienți pentru a închide acest proiect, dar vom continua să solicităm finanțare și cu siguranță nu ne vom opri aici!” Proiectul CLEANWATER este prezentat ca parte a programului Marie Skłodowska-Curie Actions, componenta Staff Exchanges, un instrument de finanțare prin care cercetători și personal din organizații partenere colaborează transnațional pentru a dezvolta cercetare și aplicații noi. În 2026, programul MSCA marchează 30 de ani de activitate, iar materialul de prezentare indică faptul că a sprijinit peste 150.000 de cercetători, inclusiv 23 de laureați ai Premiului Nobel.