Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au ajuns la un acord politic asupra unui nou set de măsuri comerciale menite să protejeze industria oțelului din Uniune împotriva efectelor negative ale supracapacității globale, urmând să înlocuiască actualele măsuri de salvgardare care expiră la 30 iunie 2026.

Pe scurt

1. UE introduce un nou mecanism de protecție a pieței oțelului înainte de expirarea actualelor măsuri de salvgardare.
2. Cota anuală de import fără taxe este redusă la 18,3 milioane tone, cu 47% sub nivelul din 2024.
3. Taxa pentru importurile peste cotă crește la 50%, față de 25% în prezent.
4. Este introdusă cerința „melt & pour” pentru a îmbunătăți trasabilitatea originii oțelului.
5. Măsura urmărește să protejeze 2,5 milioane de locuri de muncă și să răspundă unei supracapacități globale estimate la 721 milioane tone.

Noul mecanism stabilește un plafon anual de 18,3 milioane de tone pentru importurile de oțel care pot intra fără taxe în Uniunea Europeană. Volumul reprezintă o reducere semnificativă față de nivelurile anterioare și este conceput pentru a limita presiunea exercitată de importuri asupra producătorilor europeni. Pentru cantitățile care depășesc această cotă, se aplică o taxă vamală de 50%, dublă față de nivelul actual. Acordul introduce și o cerință suplimentară privind trasabilitatea produselor, cunoscută sub denumirea „melt & pour”, care obligă importatorii să demonstreze originea oțelului pe baza locului în care acesta a fost topit și turnat. Măsura urmărește să limiteze posibilitatea de a evita regulile comerciale prin redirecționarea produselor prin țări terțe. Noile reguli vor înlocui sistemul actual de salvgardare introdus în 2018, care a funcționat pe baza unui mecanism de cote tarifare pentru 28 de categorii de produse din oțel. Aceste măsuri au fost concepute pentru a preveni redirecționarea fluxurilor comerciale către piața europeană, în urma restricțiilor introduse de alte economii majore. În forma convenită, regulamentul va acoperi aproximativ 30 de categorii de produse și va aplica aceleași reguli tuturor țărilor exportatoare, cu excepția statelor din Spațiul Economic European. În același timp, cerința de trasabilitate va rămâne aplicabilă și acestora. Dimensiunea globală a problemei este un element central în justificarea măsurii. Potrivit Comisiei Europene, supracapacitatea mondială în sectorul oțelului ar putea ajunge la 721 milioane de tone până în 2027, un nivel de peste cinci ori mai mare decât consumul anual al Uniunii. Această situație a generat presiuni constante asupra pieței europene, atât în termeni de volum, cât și de preț. Pe plan intern, sectorul oțelului este considerat strategic pentru economia Uniunii și pentru capacitatea industrială, inclusiv în domeniul apărării. Datele disponibile indică pierderea a aproximativ 100.000 de locuri de muncă în industrie din 2008, iar noile măsuri sunt prezentate ca un instrument de stabilizare într-un context de presiuni externe persistente. În declarațiile oficiale, vicepreședintele executiv pentru prosperitate și strategie industrială, Stéphane Séjourné, a afirmat: „Industria oțelului a fost la baza unității europene. Nu există o Europă prosperă fără o industrie a oțelului durabilă, puternică și suverană. În acest sector strategic, ca și în multe altele, vom face tot ce este necesar pentru a menține producția, locurile de muncă și competențele în viață pe continentul nostru.” Comisarul pentru comerț și securitate economică, Maroš Šefčovič, a declarat: „Forma și poziția globală a sectorului siderurgic european sunt fundamentale pentru autonomia noastră strategică și pentru forța industrială. Nu ne putem permite să ignorăm supracapacitatea globală care atinge niveluri critice. Rezultatul de astăzi contribuie la stabilitatea de care producătorii noștri au nevoie pentru a prospera în Europa – pentru că, în esență, este vorba despre oameni și locuri de muncă. Salut urgența comună a co-legislatorilor de a transforma propunerea noastră în acțiune, în timp ce continuăm dialogul cu partenerii globali.” Acordul politic urmează să fie adoptat formal de Parlamentul European și de Consiliu în perioada următoare, cu obiectivul de a intra în vigoare la 1 iulie 2026. În paralel, Comisia pregătește acte de punere în aplicare privind distribuirea cotelor pe țări și documentația necesară pentru cerința de trasabilitate. Măsurile de salvgardare pentru oțel au fost introduse de Uniunea Europeană în 2018 pentru a proteja industria internă de creșterea importurilor și de efectele distorsiunilor comerciale globale. Acestea au funcționat printr-un sistem de cote tarifare care permiteau importuri fără taxe până la un anumit nivel, după care se aplicau tarife suplimentare. Noul regulament vine într-un context marcat de presiuni externe persistente și de nevoia de a adapta instrumentele comerciale ale Uniunii la o piață globală caracterizată de supraproducție. În același timp, politica industrială europeană plasează sectorul oțelului în centrul strategiilor legate de autonomie strategică, securitate economică și tranziție către o economie decarbonizată.