Nimeni nu poate afirma ca exista o relatie de determinare direct proportionala exclusiva intre cele doua cifre. Este, totusi, o realitate. Cotidianul gratuit este un fenomen in intreaga Europa. Unul din cinci ziare distribuite in Europa este gratuit. Conform World Association of Newspapers, dintr-un tiraj total de 121 milioane de ziare in Europa, 29 de milioane sunt gratuite.
Si totusi, ce sunt ziarele gratuite si cum le percep analistii media si cititorii?
Un ziar traditional, diferit de celelalte doar prin faptul ca este gratuit?
Un produs total diferit, creat pentru o audienta careia ii lipseste obisnuinta de a citi ziare? Un produs inovativ, cu o abordare diferita in privinta redactiei, a viziunii editoriale si a filosofiei de business?
O continuare a stirilor de la ora 7.00, a website-urilor de stiri si a agentiilor de presa? Inutil sa o spunem: publisherii ziarelor gratuite considera ca au lansat un cotidian inovativ. Pelle Tornberg este creatorul Metro, ziarul gratuit cu cel mai mare tiraj din intreaga lume, zece milioane de exemplare, si cea mai mare audienta - 25 de milioane. El spunea: “Industria presei nu a inteles ca cei mai mari competitori ai ziarelor nu sunt TV-ul sau internetul, ci micul dejun, aerobicul, cariera si copiii. Ziarele traditionale ne privesc ca pe niste hoti si criminali, considerand ca le vom fura cititorii. Au dreptate”. Unii analisti media internationali considera ca ziarele gratuite submineaza rolul presei traditionale si constituie o amenintare la adresa jurnalismului critic si de investigatie. In multe tari, ziarele gratuite nu au fost mult acceptate in organizatia echivalenta BRAT, au fost contestate si boicotate la distributie. La noi, cei 262.000 de cititori ai Compact sunt acceptati cu afabilitate si detasare. Avem o industrie a presei prietenoasa pana la urma.
