VIP in a very important crisis

Daniel Apostol
realizator TV

Iulie, 14: “Stimate client, vă rugăm să vă asiguraţi că la data de 20/07/2009 veţi avea pe cont suma necesară pentru a acoperi rata de… euro. X Bank”. Iulie, 15, acelaşi mesaj. Iulie, 16, ora 23.30, îmi sună în draci telefonul mobil. Sar din pat şi mă uit cine nu are linişte în crucea nopţii. Nu mă suna nimeni. Este doar un nou sms. Acelaşi, de la aceeaşi bancă. Îmi sare ţandăra, pentru că mi-am plătit de două zile rata. Banca asta merge chiar atât de prost încât să nu facă o verificare a încasărilor la timp şi să nu mă mai streseze noaptea cu sms-uri? De ce oare nu le-or comunica date precise oamenilor de la call-center, angajaţii să facă presiune pentru recuperarea banilor? Reuşesc să mă liniştesc, dar vine dimineaţa şi, surpriză - “Rata lunară pentru creditul dumneavoastră de la Y Bank este scadentă la data de 16 iulie 2009. Dacă aţi achitat-o deja, ignoraţi acest mesaj. Y Bank”. Mesaj sosit pe 17 iulie, de la altă bancă. Ce să mai spun. Rata e plătită, mesajul oricum a venit prea târziu, aşa că nu-mi rămâne decât să le ascult “sfatul” şi să ignor mesajul. Da, dar mesajul (adică banca) nu mă ignora pe mine. De două ori, pe 17 şi pe 18 iulie, primesc din nou atenţionarea că rata mea - repet, deja plătită, - era scadentă la data de 16 iulie. Colac peste pupăză, mai vine şi compania de telefonie mobilă să-mi reamintească că peste trei zile e scadenţa la factura de servicii de telecomunicaţii.

Companiile astea - bănci străine importante sau mastodonţi mondiali în servicii - încep să se clatine. Managerilor le tremură turul pantalonilor mai abitir ca niciodată. Teama că nu-şi încasează banii de la clienţi guvernează acţiunile de zi cu zi. Banii lor sunt încă în buzunarele noastre. Mulţi-puţini, de când cu criza, fiecare dintre noi priveşte cu din ce în ce mai multă teamă fiecare factură ce trebuie plătită şi ne despărţim cu din ce în ce mai mare greutate de cash-ul din propriile portofele. Se schimbă stilul de viaţă. Al meu devine, deocamdată, din ce în ce mai bombardat de sms-urile băncilor, care dovedesc astfel din ce în ce mai mare frică să nu tragă obloanele din cauza creditelor neperformante şi a datoriilor nerecuperate.

Cash-ul rămâne rege - o sintagmă pe cât de des folosită în ultimul an, pe atât de valabilă azi şi în viitorul apropiat -, iar teama de a nu mai avea cash ne schimbă comportamentul. Suntem mai atenţi la economii şi mai zgârciţi la pungă. Eu, unul, mi-am propus să nu mai fiu “shopoman”.