VIP in a very important crisis

Pentru mine, criza a venit prin telefon. Unul dintre clientii importanti ai casei de productie TV pe care o detin m-a sunat la sfarsitul anului trecut spunandu-mi ca e obligat de piata sa intrerupem colaborarea. Apoi au urmat alte telefoane prin care contracte deja discutate erau amanate sau, in cel mai bun caz, renegociate. Cateva banci si companii care trageau de mine de luni intregi sa-mi gasesc timp pentru a le oferi training media m-au sunat sa-mi spuna si ele ca e… criza si deci mai amanam colaborarea. Prin redactii a inceput apoi sa se vorbeasca intens despre criza de pe piata imobiliara, despre criza din publicitate si iata-ne unde suntem azi. De cand ma stiu, atunci cand vine vorba despre bani sunt prudent. Am priceput cateva lectii de abecedar economic dintre care cea mai importanta e aceea ca niciodata, nimic, nu poate sa mearga numai in profit. E motivul pentru care in anii boom-ului imobiliar am investit cu atentie in aceasta zona, la fel cum am facut si in actiuni bursiere sau in dezvoltarea propriilor companii. In general, m-am limitat la a-mi risca banii din economii pentru ca nu-mi plac creditele si urasc ziua in care trebuie sa merg la banca pentru a plati rata. Pentru ca, da, marturisesc, am si eu un credit imobiliar, care astazi e mai enervant decat toate intersectiile Bucurestiului la ore de varf. In aceste zile stau intr-un soi de hibernare. Caut un adapost cat mai sigur si cat mai profitabil pentru economiile depuse in banci, tai din cheltuieli pe cat posibil si, in general, redimensionez orice investitie dintr-un motiv foarte clar: poate ca nu traversam in acest moment, in Romania, o adevarata criza economica, poate ca ea va fi mai mica decat ne asteptam sau poate ca va lovi dur si pe termen scurt, dar ceea ce ma face prudent pana la enervarea celor din jur e faptul ca nu stiu eu si nu stie, probabil, nimeni cat va mai dura aceasta perioada.