In ciuda tuturor zbaterilor actuale din viata politica, a prognozelor economice colorate mai mult in nuante de gri si nu doar in zona carpato-danubiano-pontica, ci la nivel global (vezi Davos!), a fluctuatiilor cursului de schimb mai mult sau mai putin fundamentate economic, a birocratiei ce caracterizeaza administratia publica, a unei lipse acute de specialisti si project manageri, mediul de afaceri din Romania este in mod cert unul efervescent. Sigur, nu mi-am propus sa discut aici despre starea sa de sanatate sau despre durata lui de viata. As fi probabil o voce in plus care vorbeste despre deficiente arhivizualizate si ultramediatizate, dar care nu propune nicio corectie plauzibila. Mi-am propus doar sa semnalez un aspect practic ce tine de birocratia administrarii incasarii impozitului datorat de persoanele fizice care obtin castiguri din vanzarea actiunilor/partilor sociale detinute in societati din Romania. Este un scenariu des intalnit in ultima vreme: investitii “crescute” de intreprinzatori locali pana in punctul in care au trezit interesul investitorilor straini.
Ca urmare a unei stangace implementari a unui scop nobil (n.a.- majorarea gradului de colectare a veniturilor la bugetul de stat), investitorul strain se vede nevoit sa parcurga o procedura greoaie, incomplet reglementata la nivel de lege, dar care presupune angrenarea unui proces decizional formal la nivel corporatist, a carui finalitate consta, de fapt, in banala achitare a impozitului datorat de vanzator - intreprinzatorul nostru local, pe castigul de capital.
De ce legiuitorul a considerat ca este cazul sa elimine posibilitatea pe care o avea un astfel de vanzator de a-si achita direct impozitul datorat in acest scenariu? In timp ce conditionarea inregistrarilor la Registrul Comertului a noilor actionari a ramas aceeasi - respectiv, prezentarea dovezii platii impozitului? Care este rostul pentru care investitorul strain este nevoit sa isi numeasca reprezentant fiscal si sa iroseasca ore pretioase in incinta administratiilor fiscale? Raspunsurile la aceste intrebari ar trebui sa determine schimbarea strategiei in ceea ce priveste monito-rizarea colectarii unor astfel de ve-nituri la bugetul de stat. Asa cum cineva spunea recent, nu de strategii ducem lipsa, ci implementarea lor reprezinta o problema. Si in exemplul amintit aici, propunerea nu se refera la implementarea unei “alte” strategii, ci la corectarea unei situatii dificil de administrat prin reactivarea unei posibilitati logice intr-o varianta imbunatatita procedural. Este doar un exemplu de corectie plauzibila si la indemana pentru a putea incepe o discutie despre starea de sanatate sau despre durata efervescentei mediului de afaceri. Pentru ca, ce se intampla de obicei in paharul in care se dizolva pastila efervescenta? Indiferent de aroma, culoare si durata efervescentei, gustul apei ramane de cele mai multe ori salciu...
