Echilibrul forţelor la nivel planetar nu poate fi asigurat scoţând din ecuaţie America. În plus, SUA rămân o reţetă de succes, multă vreme de acum încolo, atât în ceea ce priveşte relaţiile dintre cetăţeni, cât şi dobândirea bunăstării. Pe scurt, cine vrea poate să reuşească în „Lumea Nouă“, indiferent de greutatea adaptării la un ritm de viaţă alert şi de limitarea unor libertăţi individuale. Războiul nevăzut cu terorismul şi criza economică mondială au zbârcit chipul Americii, făcându‑l pentru mulţi de nerecunoscut. Chiar şi aşa, acolo se poate trăi în adevăratul sens al cuvântului, în comparaţie cu alte locuri din lume, poate mai pitoreşti şi aparent mai liniştite, dar fără dinamism. America emană speranţă, în ciuda tuturor obstacolelor de moment.

Acesta este unul dintre lucrurile fundamen­tale pe care le‑a înţeles Barack Obama şi care, în final, i‑au adus victoria în alegeri. Presa nord‑ame­ricană nu a insistat întâmplător asupra faptului că tabăra lui Mitt Romney nu a ţinut pasul cu schimbările demografice din Statele Unite.
Republicanii au părut captivi gândirii economice de la jumătatea secolului trecut şi incapabili de a înţelege schimbările strategice din politica internă. De aceea, rezultatele preliminare ale prezidenţialelor arată clar că hispanicii din Florida, Colorado şi New Mexico i‑au favorizat pe democraţi, care au reuşit să adune aproximativ 73% din voturile lor. Acelaşi lucru se poate spune şi despre comunităţile afro‑americane, dar şi despre proaspeţii emigranţi care n‑au văzut cu ochi buni politicile republicanilor în ceea ce‑i priveşte.

Deşi economia este într‑o stare mai bună decât acum patru ani, a fost singurul subiect care a contat în această cursă electorală. De aici şi accentul pus de Barack Obama pe investiţia în educaţie, percepută ca o resursă de dezvoltare în viitor. Procesul de recuperare economică a fost lent şi frustrant, dar rămâne aspectul esenţial pentru americani, şi nu hegemonia militară, notează presa de dincolo de Atlantic.
Dacă votul popular l‑a câştigat în ultima clipă, Obama a fost mereu favoritul colegiului electorilor. De reţinut că un american poate deveni preşedinte chiar dacă, la nivel naţional, nu a primit majoritatea voturilor populaţiei, dar are cei 270 de mari electori – cum a fost cazul lui George W. Bush, acum 12 ani. În total, s‑a întâmplat de patru ori în istoria Statelor Unite ca preşedintele să fie ales fără majoritatea votului popular, un precedent invocat drept argument în favoarea reformei electorale şi a eliminării colegiului de electori. Pe de altă parte, cu imaginea răspunsului dezastruos al administraţiei Bush în timpul uraganului Katrina, încă proaspătă în memoria colectivă, americanii s‑au arătat deosebit de mulţumiţi de acţiunile lui Obama pe tot parcursul crizei generate de uraganul Sandy. Printre cei care au lăudat implicarea preşedintelui s‑au numărat chiar şi unii dintre marii susţinători ai lui Mitt Romney, cum ar fi guvernatorul statului New York, Chris Christie.
În ceea ce priveşte banii cheltuiţi în campanie, s‑a atins un nou record – şase miliarde de dolari. Comitetele politice prin care se strâng donaţii electorale fără plafon – controversatele SuperPAC‑uri – au fost puse la zid pe motiv că sunt forme de cumpărare legală de influenţă. Aşa s‑a făcut că, din iunie şi până în noiembrie, pe posturile americane de televiziune, au fost difuzate 1.015.615 spoturi electorale pro sau contra celor doi candidaţi, potrivit „Huffington Post“. Totuşi, simţul civic al americanilor nu a fost diluat de disputele din jurul campaniei. În unele secţii de votare – de pildă în Florida – s‑a stat şi câteva ore la coadă.
Printre marile mize interne ale alegerilor prezidenţiale din SUA se numără şi Curtea Supremă de Justiţie. În cursul următorului mandat, preşedintele va înlocui mai mulţi judecători ai instanţei supreme, care sunt fie prea bătrâni, fie prea bolnavi pentru a mai rămâne în funcţie. Este o putere extraordinară, dat fiind că mandatul lor durează mulţi ani şi vor putea influenţa orice aspect al vieţii sociale şi politice americane.

Aşadar, America şi‑a făcut datoria conform propriei conştiinţe. Ce va fi de acum încolo rămâne de văzut, însă nu trebuie să uităm că rodajul democraţiei de peste Atlantic a fost făcut acum mai bine de un secol şi jumătate. Election Day se derulează întotdeauna marţi, din 1845 – ziua a fost aleasă pentru că nu interfera cu repausul biblic (duminica) şi cu ziua de târg (miercurea).
Având în vedere experienţa americană, nu poţi să nu te întrebi dacă românii de astăzi au înţeles bine cât cântăreşte dreptul la vot în viaţa lor pământească. Şi aici nu este vorba de pungi cu alimente sau de autobuze electorale.