de Octavian Bădescu

O stire din aceasta luna se pare ca face pe multi naivi, lipsiti de o minima cultura economica, logica elementara sau principii morale sa tresalte de bucurie si inspiratie revolutionara:

“Camera inferioară a Parlamentului Cehiei a aprobat vineri impunerea unei taxe de 60% pe profiturile excesive ale companiilor din energie şi marilor bănci, sprijinind planurile Guvernului de la Praga de a folosi banii astfel obţinuţi pentru finanţarea măsurilor de miliarde de euro destinate atenuării impactului creşterii preţurilor energiei, transmite Reuters. Executivul de la Praga se aşteaptă să obţină din această taxă aproximativ 85 de miliarde de coroane cehe (3,40 miliarde de dolari) sau aproximativ 1,2% din PIB, în 2023, şi un nivel mai redus în 2024 şi în 2025. Taxa se va aplica asupra profiturilor care depăşesc 120% din nivelul mediu înregistrat în perioada 2018 – 2021 şi se va aplica pe lângă impozitul pe profit de 19%, notează Agerpres. Taxa se va aplica din 2023, pentru o perioadă de trei ani, dar legea trebuie aprobată şi de Senat. Şi alte state membre UE au anunţat taxarea profiturilor excesive ale companiilor din sectorul petrolului şi gazelor naturale, ca parte a măsurilor de urgenţă destinate să ajute consumatorii. Guvernul de la Praga vrea să taxeze profiturile excesive ale firmelor din energie, cum este compania de stat CEZ, şi ale băncilor, care au înregistrat creşteri ale profiturilor după ce Banca Centrală a Cehiei a majorat dobânzile pentru contracararea inflaţiei. Pe lângă CEZ, vor fi afectate rafinăria ORLEN Unipetrol şi cele mai mari şase bănci ale ţării: CSOB, Ceska Sporitelna, Komercni Banka, UniCredit, Raiffeisenbank şi MONETA. Câştigurile din noua taxă vor fi destinate finanţării măsurilor guvernamentale, precum plafonarea preţurilor electricităţii pentru gospodării şi micile companii, alături de sprijinul pentru industrie, care suferă, de asemenea, în urma majorării preţurilor energiei.”

Oameni buni, sa le luam pe rand:

1. Spre exemplu, CEZ are 70% actionar statul ceh si 30% actionari privati, firme si cetateni, care au cumparat si ei actiuni la bursa, platind statului ceh care initial detinea 100% bani. Daca unul dintre actiinari isi insuseste astfel un profit suplimentar, o face in dauna celorlalti actionari, e un furt, se incalca dreptul de proprietate, minoritatii fiind private de uzufructul corespunzator detinerilor lor. Si alte companii din energies au din sectorul bancar sunt in aceeasi situatie.
2. Acesti bani insusiti astfel nu ajuta consumatorul care a platit deja factura din veniturile sale nete si acei bani nu i se intorc lui in buzunar. In cel mai bun caz, o parte din banii respectivi se vor reintoarce la marii consumatori, prin subventie. Deci e o redistributie de la cei care au consumat putin, catre cei care consuma mult. Adica de la saraci la bogati. Statul accentueaza inegalitatea, prin toate formele posibile.
3. Profitul recent a fost mai mare datorita tot statului, care e actionar majoritar la unele din respectivele companii, spre exemplu tot la CEZ. Politica de pret cine o decide, nu proprietarul? Ca sa creasca profitul, trebuie ca aceasta crestere a pretului de vanzare sa fie superioara cresterii costurilor de productie (inclusiv a salariilor acelor oameni care au platit facturile din veniturile lor nete), cee ace s-a si intamplat.
4. Preturile au crescut in principal datorita inflatiei monetare (facuta tot de catre stat), coroborata uneori cu diminuarea productiei (determinate tot de stat) prin politici pretextate de virus, clima si razboi). Cresterea masei monetare fara acoperire in productie era normal sa genereze cresteri de pret, de fapt scaderea puterii de cumparare a banilor.
5. Cine poate aprecia daca un profitul e “excesiv”? Doar consumatorul, care ar trebui sa aiba alternativa, deci sa aiba parte de o piata realmente concurentiala. Dar acest profit nu va fi directionat catre investitii in vederea eficientizarii capacitatilor de productie, identificarii de noi resurse sau catre alte directii menite sa sprijine consumatorul, ci catre gaura fara fund a bugetului statului, sperandu-se ca o parte macar se vor intoarce si la cei care ar putea avea realmente nevoie – cei cu venituri mici datorita incapacitatii fizice de a munci sau copiilor si varstnicilor multi in intretinere, cu consum oricum relativ mic, dar cu o factura mare in raport cu posibilitatile obiective ale lor.

Concluzionand – ce mai incoace si incolo, in Cehia vorbim despre o initiativa care legifereaza furtul unui actionar de la ceilalti actionari si suprataxarea unor consumatori captivi.

Potrivit teoriei livrate chiar de catre Mussolini in 1932, in a sa “Doctrina a Fascismului”, fascismul este statismul intruchipat, care domina tot. “Niciun individ sau organizatie nu poate exista in afara sferei Statului”, “fascismul conducand domeniul economic si nu numai, Statul intervenind in domeniul afacerilor”, “un Stat care se bazeaza pe milioane de indivizi care ii recunosc autoritatea, ii simt actiunile si sunt gata sa ii serveasca scopurile”. Si Mussolini continua – “fascismul apara libertatea, singura libertate pe care merita sa o ai – libertatea statului si a individului in cadrul Statului”, “acceptand individul atat timp cat interesul sau coincide cu cel al statului”. “Pentru fascism – Statul e absolut, indivizii si grupurile, organizatiile sunt relative”. “Statul fascist avand o vointa proprie, implicit este unul etic”.

Uneori e util sa cunosti istoria, ca sa nu o repeti. Simtiti vreo similitudine cu ceea ce traim astazi prin lume? Vreo legatura cu initiative precum cea din Cehia? Sa speram ca prin Romania nu aparea astfel de idei paguboase, care probabil ca ar putea fi catalogate si ca neconstitutionale, incalcand dreptul de proprietate si dreptul la uzufructul aferent.

Desigur ca unii se pot intreba, “ce e de facut”, cum poti impaca si capra si varza, cum poate – generic vorbind – statul reprezenta interesele cetatenilor sai?

Din perspectiva arhitecturala, teoretic solutia care ar putea aduce multiple beneficii si minimiza riscurile de aparitie a “exploatarii omului de catre om”, este ca organizatia furnizoare de servicii sa fie detinuta integral si exclusiv de catre clientii sai, permanent proportional cu marimea acestora pentru firma furnizoare. Iar conducerea acestui furnizor de servicii sa fie asigurata de o firma de management a carei structura de actionariat sa fie permanent similara cu a firmei a carei conducere o asigura, toate acestea pentru a neutraliza posibilele conflicte de interese.

Cat priveste implementarea concreta, pornind de la status-ul actual – pentru asta trebuie vazut mai intai daca exista o cerere solvabila.