Născut la Roma, în 1949, italianul s-a dovedit mare iubitor de folk și de poezie românească. Figură aparte în acele vremuri, Evandro înduioșa cântând în spectacolele ”Cenaclului Flacăra” pe textele poeziilor lui Arghezi.
Timp de zece ani (o bună parte din perioadă s-a aflat pentru a studii universitare, la București), Evandro a cântat teme românești în fața a milioane de spectatori, dovedind că, deși a pășit în țara noastră prima oară la 20 de ani, gena românească moștenită de la mama sa s-a păstrat.
A venit în România la 20 de ani, la facultate, într-un Fiat 500. Drumul a durat 3 zile!
Povestea sa a început pe 1 august 1969 când, însoțit de un prieten, a plecat într-un mic Fiat 500 de la Roma și au ajuns la București trei zile mai târziu. S-a îndrăgostit iremediabil de România, așa că a hotărât să-i cânte istoria, cucerit de poezia noastră dar și de cobză. Știa de România, de muzica și societatea noastră din povestirile tatălui său, Alberto, care a ajuns aici după război. În 1946 Alberto Rosetti s-a stabilit la București unde a cântat multă vreme în deschiderea concertelor Mariei Tănase, la restaurant de lux în acea perioadă. Atunci a cunoscut-o pe Maria Chirculescu, mama lui Evandro, cea care i-a devenit și soție și cu care s-a căsătorit apoi, prin corespondență, pentru a-i facilita acesteia imigrarea.
[gallery columns="2" ids="369327,369328"]
Evandro Rossetti s-a înscris la Facultatea de Stomatologie și, pasionat de muzică, a fost angajat la barul Hotelului Athenne Palace, unde era plătit la nivel occidental pentru acea vreme datorită cetățeniei sale. În echipa de legendă a Cenaclului Flacăra condus de regretatul poert Adrian Păunescu, a scos zeci de piese în limba română. Însă un mare regret al artistului este că nu a reușit, din cauza faptului că nu era român, să aibă un album de autor la Electrecord, singura casă de discuri în România comunistă.
Din respect pentru mama sa, care a trecut în neființă cu mulți ani în urmă, și pentru locul unde a petrecut cea mai frumoasă perioadă din viața sa, Evandro Rossetti a solicitat cetățenia română. Folkistul a fost cel mai bun al lui Vali Sterian și păstrează o relație bună cu mari artiști din generația sa, Mircea Vintilă, Sorin Minghiat, Gheorghe Gheorghiu ori Nicu Alifantis.
[caption id="attachment_369330" align="alignnone" width="300"]
Evandro și bunul său prieten, regretatul Valeriu Sterian[/caption]
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Evandro și bunul său prieten, regretatul Valeriu Sterian[/caption]
