Piaţa locală se află astfel aproape de coada clasamentului mondial al puterii de cumpărare văzută prin prisma consumului unui produs de tip fast-food. După România îşi fac loc ţări precum Brazilia, India, Ucraina sau Thailanda.
„Privit la nivel general, acest indicator (numărul de hamburgeri Big Mac pe care îi poţi cumpăra dintr-un salariu, n.red.) este relevant şi indică faptul că în România puterea de cumpărare este mai mică decât în Norvegia spre exemplu. Trebuie însă să ţinem cont şi de micile particularităţi ale unei ţări, particularităţi care pot apărea în cazul reţetei spre exemplu“, spune analistul economic Aurelian Dochia. Spre exemplu, în India nu se consumă carne de vită astfel că pentru comparaţie a fost folosit Maharaja Mac, un sandwich cu pui.
Calculele ZF au pornit de la indicele Big Mac, realizat de revista The Economist. Acest indice măsoară preţurile hamburgerului pe mai multe pieţe din lume şi reprezintă un indicator alternativ pentru a vedea monedele sub- şi supraevaluate la nivel mondial. Ele sunt comparate cu dolarul american. Datele culese de The Economist arată că preţurile unui Big Mac variază de la 1,2 dolari în Ucraina la 7,54 dolari în Elveţia.
„Firmele ţin într-o anumită măsură seama de puterea de cumpărare a unui stat în momentul în care stabilesc preţurile. Alţi factori care influenţează preţul sunt productivitatea şi costurile. Este posibil ca în România costurile pentru realizarea unui Big Mac să fie mai mari decât în Franţa spre exemplu“, adaugă analistul Aurelian Dochia. El adaugă faptul că diferenţele de cost pot veni din ineficienţa lanţurilor locale de producţie.
