Germania a fost notată cu o creştere a PIB de 0,7%, iar Franţa cu un plus de 0,5% în comparaţie cu trimestrul anterior. În medie, Zona Euro a avansat cu 0,3% conform datelor publicate miercuri.

Cei mai mulţi economişti spun însă că recuperarea este mult prea lentă pentru ca multiplele boli din zona euro, incluzând creşterea în continuare a datoriilor, şomajul în masă, blocajul din sistemul bancar şi instabilitatea politică.

„Un plus este întotdeauna un semn bun, dar nu îneamnă neapărat că şi rezolvă problema”, spune Adam Posen, preşedintele Institutului Peterson pentru Economie din Washington, citat de WSJ.

Economiile de la periferie scad în continuare

Economiile Spaniei, Italiei şi Greciei s-au contractat în continuare, chiar dacă mai încet decât până acum. Dacă ne uităm la ţările cu probleme, dinamica este complet opusă. PIB-ul Spaniei şi Italiei este în scădere cu 2%, iar Grecia cu 4,6%.

În aceste condiţii, conducerea UE şi Eurogroup nu trebuie să supraestimeze datele legate de balanţa comercială care sunt, într-adevăr, destul de bune şi să se bazeze doar pe creşterea comerţului cu Statele Unite sau China, ca principal mijloc de depăşire a crizei. Susţinătorii ideii creării unei zone de comerţ liber între SUA şi UE se bazează tocmai pe asemenea concepţii.

„Criza din Zona Euro, fără îndoială, va continua. În economie există un mecanism foarte clar, atunci când cheltuielile depăşesc veniturile. Bineînţeles că europenii pot primi bani o anumită perioadă de timp ca să cheltuiască mai mult decât câştigă. Însă mai devreme sau mai târziu, această practică va înceta. De aici şi concluzia: aşa cum se prezintă ea acum, criza din Zona Euro nu poate să fie oprită”, explică Mihail Hazin, analist economic la Neocon.

Experţii financiari internaţionali nu sunt nici ei prea optimişti. Howard Archer, analist la compania IHS Global Insight, consideră că datele privind creşterea economiei în Zona Euro cu 0,3% „exagerează sănătatea economică a regiunii”. Analistul Jonathan Loynes de la compania londoneză Capital Economics este convins că înregistrarea creşterii generale a PIB-ului Zonei Euro „nu va influenţa nicicum problemele economice şi financiare înrădăcinate adânc în ţările de la periferia zonei”.

Criza va mai dura 5 ani

Creşterea trimestru pe trimestru de numai 0,3% nu poate schimba datele problemei, chiar dacă este sustenabilă, susţin economiştii. „Dacă am avea trei sau patru ani de creştere economică de 2 – 3% anual, atunci probabil vom ieşi din impas, pentru că o revenire puternică face uitate greşelile din trecut”, opinează Charles Wyplosz, profesor la Graduate Institute, Geneva. „Dar nu ştiu de unde ar putea veni o asemenea creştere”.

Kasper Rorsted, director executiv al concernului Henkel AG, consideră că vor mai trece ani buni până când Europa va ajunge la o revenire semnificativă din cauza şomajului cronic şi ale altor moşteniri ale crizei. „Anticipăm că Europa va avea o creştere foarte lentă la toate capitolele în următorii trei, patru ani”, pune Rorsted.

Într-adevăr, este dificil de anticipat cum se va accelera economia europeană. Printre frânele care împiedică redresarea se numără: continua austeritate bugetară, lipsa creditelor bancare, majorarea şomajului şi veniturile scăzute ale populaţiei, reţinerea companiilor de a face investiţii când operează cu mult sub capacitate.

Băncile europene, la cură de slăbire

Imensul sector bancar din zona euro, care s-a umflat peste măsură înaintea crizei, are acum nevoie de restrângere. Zgârcenia în creditare va sufoca economia europeană ani de acum înainte, la fel cum împrumuturile ieftine au constituit motorul creşterii.

În studiul publicat recent, Barry Eichengreen, economist la University of California, Berkeley, compară actuala criză din zona euro cu cea din America Latină, aşa numitul deceniu pierdut din anii 1980, cu care se aseamănă mai mult decât revenirea rapidă din Oientul Îndepărtat după crahul din 1997.

Astfel, America Latină a avut cinci ani de revenire anemică, însă ieşirea din criză a survenit numai după restructurarea completă a datoriilor, care a mai durat alţi cinci ani.
Concluzia e tristă deocamdată. Ne aflăm de abia la sfârşitul primei etape de vindecare şi ne mai aşteaptă încă cinci ani dificili, de convalescenţă, până când vom putea intra din nou pe un trend crescător sustenabil, care să genereze bunăstare pentru cetăţenii europeni.