Cum a sfârşit în chinuri nava-şcoală Neptun, mândria flotei româneşti. „Unii voiau să se îmbogăţească rapid şi a fost dată în gestiune“

Vasul care poartă numele zeului mării, Neptun, a fost construit în anul 1976 într-un şantier din Polonia, în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), o organizaţie creată sub tutela URSS, din care făceau parte mai multe ţări socialiste din Europa Centrală şi de Est. Nava era concepută pentru învăţământul maritim, dar ea putea transporta şi produse diverse.

 

Primul ei comandant a fost George Rusu, care a mers în Polonia, împreună cu echipajul, pentru a lua în primire nava. „Am plecat în iarna anului 1976 cu trenul în Polonia. Din păcate, birocraţia a făcut să nu fim prezenţi la construcţia vasului. Am ajuns prea târziu şi am schimbat doar ce se mai putea“, îşi aminteşte fostul ei comandant, care a condus-o din 1976 până în 1979.

 

Bărci de salvare vechi şi revopsite

 

În acea perioadă, pe şantier erau alte două nave în construcţie: Alba Iulia şi Curtea de Argeş, şi volumul mare de muncă făcea imposibilă supravegherea realizării acestora în cele mai mici amănunte. Aşa se face că bărcile de salvare montate pe nava Neptun erau vechi şi revopsite, spune George Rusu. El a refuzat să preia nava în aceste condiţii şi constructorul a fost nevoit să înlocuiască vechile bărci cu unele noi şi a făcut unele modificări la punte şi la sala maşinii. „Mi-am dat seama că erau vechi şi n-au putut să mă păcălească“, spune bătrânul marinar.

 

În ciuda problemelor apărute în şantier, Neptun era o navă frumoasă, fiind  concepută pentru învăţământul maritim. „Era o navă de ultimă generaţie, care avea montat inclusiv un calculator de încărcare şi stabilitate, un mare avantaj la vremea aceea. Era însă foarte dificilă în timpul manevrelor. Când bătea vântul, te învârtea în loc. Constructorul se zgârcise şi nu îi montase o elice transversală. Oriunde mă duceam cu nava, trebuia să angajez două remorchere, întrucât nu puteam să fac singur manevrele. Nu mai spun că, atunci când eram pe Dunăre, eram spaima tuturor“, retrăieşte fostul comandant peripeţiile de acum aproape jumătate de secol.

 

În schimb, Neptunul avea şi foarte multe părţi bune: s-a comportat foarte bine pe furtună şi pe ea au făcut şcoala mii de studenţi care, spune comandantul, „nu erau nici civili, nici marinari“.

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed