Tancul cu denumirea TR – 85 M1 este arma supremă a Armatei româneşti de uscat. El reprezintă un model îmbunătăţit al vechiului tanc din perioada comunistă TR -125 fiind dotat cu echipamente de ultimă generaţie. Deşi înglobează unele componente aflate şi pe germanul Leopard totuşi, în esenţă, tancul rămâne un produs românesc. Deşi este un produs competitiv, spun producătorii, totuşi tancul nu este prezent pe niciun teatru de operaţiuni din lume. „Este o armă eminamente ofensivă iar România nu este prezentă în lume decât în cadrul unor misiuni de menţinere a păcii. Ca specialist pot să spun că este peste tot ce au ţările din Europa de Est şi e comparabil cu dotările ţărilor din Vest”, a spus, pentru MONEY.RO, Marius Georgescu, directorul Uzinei Mecanice Bucureşti, producătorul tancului. Potrivit acestuia, nu există niciun cumpărător pentru acest tanc în afara Ministerului Apărării Naţionale. Georgescu nu a dorit să dezvăluie cât este costul de producţie al unei unităţi şi nici câte tancuri există, în total, în ţară, deşi datele MapN arată că avem mai mult de 300 de unităţi.
Un tanchist întrebat de MONEY.RO a spus că tancul nu este cerut în alte părţi din lume „pentru că suntem în NATO şi trebuie să facem ce spun fraţii noştri mai mari de peste ocean”. Militarul a precizat că o variantă mai slabă a tancului a fost testată cu succes chiar şi în deşert înainte de Revoluţie. Tot tanchistul a precizat că UMB lucrează la un nou model de tanc care să aibă un motor de 1.200 de cp, cu aproape 50% mai mult decât motorul de 860 de cp al actualului model.
Faţă de ceea ce au alte armate din lume, tancul românesc este de mărime medie însă are rezultate comparabile cu ale unora mult mai mari cum ar fi Challenger-ul britanic. Specialiştii de la UMB spun că s-a optat pentru acesti tip pentru că este cel mai adecvat reliefului de la noi. „Să faci comparaţie între tancuri e destul de greu. Fiecare are calităţi şi defecte. Nu e bine să fii prea greu pentru că ai o viteză de reacţie mult încetinită”, spune Georgescu.
Tancul nostru are putere mare de foc, trage până la 4.000 de metri, în timp ce Leopardul nemţesc nu bate mai departe de 3.000 de metri. Motorul are numai 860 de cai-putere, aproape jumătate faţă de cât are Abramsul american, însă specialiştii spun că se mişcă foarte repede, cu 60 km/h, mai puţin cu doar 7 decât cel produs de Statele Unite.
Vehiculul are o greutate de 50 de tone, un echipaj de patru şi este prevăzut cu un tun de 100 de mm şi două mitraliere: una de 7,62 mm pentru atac terestru şi una de 12,7 mm pentru atac aerian. De asemenea dispune de mai multe aruncătoare de grenade şi grenade fumigene. Cele mai puternice tancuri aflate în dotarea armatei americane ori germane sunt prevăzute cu tunuri de 125 de mm.
Arma principală este capabilă de 41 de salve, mitraliera coaxială terestră trage 5.000 de focuri iar cea aeriană 750 de focuri.
Printre echipamentele de ultima generaţie cu care este dotat se numără ghidaj cu laser vedere cu infraroşii, amortizoare de apă şi şocuri, computer care calculează rotaţia turelei şi raza de tragere.
Acest model are şi un frate mai mic – TR 85. Nici acesta nu se află pe vreun teatru de operaţiuni.
