“Niciodată nu m-am simțit atât de motivat să învăț așa cum simt astăzi. Când eram tânăr, existau puține opțiuni de a învăța pe cont propriu. Părinții mei aveau o colecție de enciclopedii ale lumii, pe care le-am citit în ordine alfabetică. Dar nu existau cursuri online, conferințe video sau podcast-uri care să mă îndrepte spre idei și gânditori noi, așa cum avem astăzi. Cu toate acestea, cărțile rămân modul meu preferat de a învăța despre un nou subiect. Din copilărie, citesc cam o carte pe săptămână, în medie. Chiar și atunci când programul meu scapă de sub control, găsesc o cale prin care să-mi fac timp pentru citit”, spune Bill Gates, care prezintă cele 5 cărți care i-au plăcut în mod special, cu argumente, scrie profit.ro.
String Theory, de David Foster Wallace. „Această carte nu are nimic de-a face cu fizica, dar titlul său te va face să arăți superinteligent dacă o citești în tren sau avion. String Theory este o colecție a celor mai bune cinci eseuri ale lui Wallace despre tenis, un sport la care am renunțat pe când conduceam Microsoft, dar pe care îl urmăresc cu pasiune. Nu trebuie să joci sau măcar să te uiți la tenis ca să iubești această carte. Autorul, care nu mai este printre noi, mânuia stiloul cu îndemânarea cu care Roger Federer folosește o rachetă de tenis”.
Shoe Dog, de Phil Knight. „Aceste memorii, ale co-fondatorului Nike, sunt un reminder cinstit despre cum arată, de fapt, calea spre succes în afaceri: murdară și cu greșeli. M-am întâlnit cu Knight de câteva ori. Este foarte de treabă, dar și foarte tăcut și greu de cunoscut cu adevărat”.
The Gene, de Siddhartha Mukherjee. „Medicii sunt priviți ca o «triplă amenințare» atunci când au grijă de pacienți, le predau studenților și efectuează cercetări. Mukherjee, care face toate aceste lucruri la Universitatea Columbia, este o «cvadruplă amenințare», pentru că este și laureat al premiului Pulitzer. În ultima sa carte, Mukherjee ne ghidează prin trecutul, prezentul și viitorul științei genomului, cu accent pe întrebările etice uriașe pe care le provoacă această tehnologie”.
The Myth of the Strong Leader, de Archie Brown. „Lupta electorală fără scrupule din acest an (pentru președinția SUA-n.r.) m-a împins să iau această carte, publicată în 2014 de către un cercetător de la Universitatea Oxford care a studiat leadership-ul politic – bun, rău și urât – de mai bine de 50 de ani. Brown arată că liderii care au adus cele mai mari contribuții istoriei și omenirii nu sunt, în general, cei pe care îi percepem ca fiind «lideri puternici». În schimb, tind să fie cei care colaborează, deleagă, negociază și recunosc că nimeni nu are – sau nu ar trebui să aibă – toate răspunsurile. Brown nu avea cum să știe cât de bine putea să reflecte realitatea cartea lui, în 2016”.
The Grid de Gretchen Bakke. „Această carte, despre tot mai bătrâna noastră rețea electrică, intră într-unul dintre genurile mele preferate: «Cărți despre lucruri banale, care sunt, de fapt, fascinante». Unul dintre motivele pentru care găsesc acest subiect fascinant este că primul meu job, în liceu, a fost să scriu software pentru instituția care controlează rețeaua electrică în Northwest. Dar chiar dacă nu v-ați gândit vreun moment la modul în care energia electrică ajunge în rețea, cred că această carte vă va convinge că rețeaua electrică este una dintre cele mai mari minuni inginerești ale lumii moderne. Veți afla și de ce modernizarea rețelei este un proces atât de complex și de important pentru a ne construi un viitor bazat pe energie curată”.
