De multe ori ma uit cu jind la prietenii mei care beau bere. Pentru ca observ cat de mult le place. Au asa o aura putin jucausa, putin ganditoare, un zambet scolaresc in coltul gurii (pe la prima bere) si o pofta nebuna de a continua pana la epuizare. Si imi mai dau acea senzatie ca, in fata bauturii „gulerate“, sunt un grup indisolubil care bea bere, respira bere, gandeste bere. Eu nu o sa fac niciodata cu adevarat parte dintr-un asemenea grup. Pentru ca mie nu imi place berea. Mai tragic este insa ca nu mi-am gasit locul in grupul fetelor care beau apa plata cu lamaie, sucul de la terasa imi „ingalbeneste“ mintea iar pentru vin, spirtoase sau vermut este prea cald.

Citeste mai mult