Noua normă ce va guverna asigurările RCA va introduce o serie de modificări ce vor avea un ecou puternic pe acest segment de business, deşi a lăsat deoparte o serie de prevederi controversate anunţate în proiectul iniţial (precum limitarea comisioanelor brokerilor, decontarea primelor în termen de 24 de ore sau majorarea marjei de solvabilitate a asigurătorilor ce vând astfel de poliţe). Printre cele mai importante noutăţi enumerăm externalizarea serviciilor de daună, menţionarea comisionului/costului de distribuţie pe poliţa de asigurare, uniformizarea tarifelor indiferent de canalul de distribuţie utilizat sau eliminarea grilei de uzură. În continuare vom încerca, aşadar, să identificăm avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre măsurile ce vor influenţa semnificativ piaţa RCA.

Externalizarea daunelor

După solicitări îndelungate, externalizarea serviciilor de daune va deveni o realitate. Argumentul principal în favoarea acestei măsuri este faptul că va permite asigurătorilor să îşi eficientizeze costurile administrative aferente procesului de constatare, evaluare şi, ulterior, de lichidare a daunelor, într-un segment care a fost marcat ani de-a rândul de o rată combinată foarte ridicată. Cel puţin în mod teoretic, o scădere a costurilor poate conduce treptat la o stabilizare a pieţei RCA şi, implicit, la o reducere a tarifelor. Nu în ultimul rând, gestionarea daunelor de către o terţă parte, ca intermediar neutru între asigurător şi păgubit, ar putea conduce la o creştere a calităţii serviciilor pe linia RCA.

Rămâne însă la latitudinea fiecărei companii dacă optează sau nu pentru externalizarea daunelor, conform propriilor calcule interne referitoare la costuri.

Asigurătorii RCA au obligaţia de a practica aceeaşi primă, indiferent de canalul de distribuţie utilizat

Diferenţele de tarife pentru poliţele distribuite prin reţeaua directă a asigurătorilor (agenţii proprii sau canalele online) şi brokerii de asigurare au generat un război al reducerilor, inducând, totodată, o stare de confuzie în rândul clienţilor, dar şi tensiuni între brokeri şi asigurători. Prin urmare, această măsură ar ajuta un client să obţină acelaşi tarif, indiferent de unde cumpăra asigurarea, eliminând confuzia menţionată anterior. Totuşi, diferenţele mai pot apărea şi în continuare din cauza reducerilor comerciale, deşi şi acestea din urmă au fost limitate la 10%.

Interzicerea acordării oricăror avantaje colaterale la încheierea unei poliţe de asigurare RCA

Această măsură vine în completarea celei anterioare, fiind cunoscute cazurile în care decizia de cumpărare era influenţată mai degrabă de ofertele speciale şi cadourile ce însoţeau poliţele RCA (bonuri de combustibil, tichete cadou etc.). Disciplina în subscriere ar putea fi, astfel, stimulată, iar consumatorii să îşi îndrepte atenţia către aspectele importante ale unei poliţe RCA.

Totuşi, norma menţionează o excepţie de la această regulă reprezentată de asigurările facultative care acoperă riscuri asociate celor din poliţa RCA. Efectele aici ar putea fi însă contradictorii. Pe de o parte, publicul ar deveni informat şi despre alte tipuri de asigurare, ceea ce ar genera o creştere a vânzărilor pe alte clase precum CASCO sau asigurările de accidente. Pe de altă parte, tarifele acestor poliţe facultative ar putea atinge niveluri nesustenabile, în încercarea unor jucători de a convinge clienţii să cumpere poliţa RCA.

Înscrierea comisionului de intermediere sau a cheltuielii medii de achiziţie pe poliţa RCA

Asupra înscrierii comisionului pe poliţă planează şi în continuare îndoiala cu privire la utilitatea acesteia în raport cu beneficiarul. La fel ca și până acum, ar fi dificil de explicat clienţilor că acel comision este asimilat de către asigurători unor cheltuieli de distribuţie (pe care şi ei trebuie să le menționeze acum pe poliţă), pe care, altfel, ar fi nevoiţi să le suporte prin extinderea reţelei teritoriale proprii sau prin creşterea numărului de angajaţi.

Dintr-o altă perspectivă însă, măsura ar putea conduce la o uniformizare a comisioanelor RCA, pentru că fiecare broker ar putea încerca să negocieze nivelul comisionului RCA cu asigurătorul până la nivelul celor mai mari aflate acum „la vedere”.

Asigurătorul trebuie să îşi calculeze tarifele astfel încât să îşi acopere toate cheltuielile cu poliţele RCA

Această obligaţie a mai fost vehiculată de către supraveghetor şi în trecut, însă nu a fost pusă în practică, pentru că ar fi obligat unele companii la creşteri subite de tarife, diminuându-şi, astfel, una dintre principalele surse de lichidităţi. Însă, odată devenită realitate, ea ar trebui însoţită de un control amănunţit şi de sancţiuni pe măsură în rândul asigurătorilor pentru a-şi putea produce efectul dorit, respectiv acela de stabilizare a pieţei RCA.

Stabilirea valorii reale a vehiculului pe baza sistemelor de specialitate

Şi eliminarea grilei de uzură folosite pentru calculul valorii reale a vehiculelor rulate este, la rândul său, o măsură solicitată de asigurători şi apreciată de către păgubiţi, pentru că ia în considerare, în primul rând, valoarea de piaţă a unui vehicul similar. De regulă, cei care aveau de suferit de pe urma vechii reglementări erau posesorii de vehicule care se depreciau mai greu decât media generală a pieţei. Prin urmare, având în vedere că în piaţă există sisteme capabile să evalueze corect valoarea de tranzacţionare a unui vehicul rulat, această măsură ar putea fi pusă în practică fără dificultate.

Limitarea costurilor de reparaţie la nivelul celor practicate în service-urile de reprezentanţă

Noua normă stipulează că preţurile practicate de unităţile de specialitate utilizate în stabilirea cuantumului pagubei nu pot fi mai mari decât preţurile practicate de către unităţile de specialitate autorizate de către producătorii de vehicule, respectiv reprezentanţii din România ai acestora. Practic, supraveghetorul a încercat astfel să protejeze asigurătorii de anumite tentative de fraudă, dând ca etalon costul reparaţiilor din reprezentanţe. Această măsură nu va garanta însă că va exista şi o scădere a costurilor cu despăgubirile, pentru că mare parte a asigurătorilor încercau deja să obţină cele mai bune tarife pentru reparaţii, fiind chiar criticaţi uneori pentru evitarea service-urilor de reprezentanţă.

ASF pregăteşte un raport privind piaţa RCA

Prima de asigurare pentru şoferii cu vârsta sub 27 de ani aproape s-a dublat în 2014 şi a ajuns la valori exorbitante comparativ cu venitul mediu din România. Problema a ajuns inclusiv în atenţia unor oficiali guvernamentali, iar ASF anunţă că va lua măsuri în acest sens. Atunci când calculează preţul pentru RCA, actuarii societăţilor de asigurare iau în considerare patru criterii semnificative. Este vorba despre capacitatea cilindrică a automobilului, zona în care acesta este condus, vârsta şoferului şi istoricul de daună al acestuia. Tinerii sub 27 de ani plătesc în prezent un tarif mai mare pentru că, potrivit statisticilor, în categoria 18-27 de ani au loc mai multe accidente decât în cazul altor categorii de vârstă.Implicit, sumele achitate de asigurători sub formă de daune sunt mai mari în cazul tinerilor, iar ei încearcă să stabilească un tarif care să acopere respectivele cheltuieli. În acest context, una dintre măsurile pe care ASF le-ar putea lua, aceasta fiind şi o variantă discutată în piaţă, este eliminarea criteriului vârstei. În acest fel tinerii nu vor mai fi penalizaţi pentru simpla apartenenţă la o categorie considerată riscantă, iar preţul RCA plătit de ei va fi calculat doar în funcţie de celelalte trei criterii.