Potrivit Băncii Mondiale, în 2008 aproximativ 1,29 milioane persoane, sau 22% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare, trăiau în sărăcie extremă comparativ cu 43% în 1990 şi 52% în 1981.

‘Este pentru prima dată când numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut simultan în toate regiunile lumii’, subliniază Banca Mondială. ‘Primul obiectiv din cadrul Millennium Development Goal, cel referitor la reducerea sărăciei extreme de la nivelul din 1990 a fost atins înainte de termenul limită 2015’, adaugă Banca Mondială.

Regiunea cu cea mai mare rată a sărăciei extreme este Africa subsahariană, unde aproximativ 47% din populaţie trăia cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi în 2008 comparativ cu 51% în 1981. Comparativ, în Europa de Est şi Asia Centrală rata sărăciei extreme este în prezent mai mică de 0,5%, după ce în 1999 a atins maximul de 3,8%. Cele mai mari progrese în reducerea sărăciei au fost înregistrate în Asia de Est şi Pacific unde 14% din populaţie trăia în sărăcie extremă în anul 2008 comparativ cu 77% în 1981.

În anul 2005 s-a decis ridicarea pragului sărăciei extreme la 1,25 dolari pe zi pentru o persoană, în condiţiile în care în 1981 era de un dolar