Bebelușii își pot salva mama

Există cel puțin o afecțiune a femeilor însărcinate sau care tocmai au născut care este tratată, în mod natural, fără nicio intervenție din partea medicinei moderne, printr-un transfer de celule ce provin de la făt. În unele cazuri, viața mamei sau a viitoarei mame este, la propriu, salvată de bebeluș.

Sunt cazuri, foarte rare, în care inima unei femei poate începe să cedeze în lunile dinainte sau după naștere. Mușchiul inimii slăbește pe măsură ce camerele sale se măresc, reducând cantitatea de sânge pompată cu fiecare bătaie. Cardiomiopatia peripartum poate amenința atât viața mamei, cât și a copilului. Dar un remarcabil procent de 50% dintre femei se recuperează spontan, scrie BigThink și asta pentru că celulele stem ale fătului migrează spre inimă și regenerează mușchiul. În esență, copilul în curs de dezvoltare sau nou-născut îi salvează viața mamei sale.

Acest proces nu a fost observat direct la om, ci la șoareci, într-un studiu din 2015. Pe de altă parte, oamenii de știință au observat celule de la făt nu doar în inimile mamelor umane, ci și în alte zone din corpul mamei (piele, splină, ficat, creier, plămâni, rinichi, tiroidă, ganglionii limfatici, glandele salivare, vezica biliară și intestin). Celulele fătului ajung, prin sânge, peste tot, și, deși majoritatea sunt eliminate de sistemul imunitar în timpul sarcinii, unele pot persista o perioadă foarte lungă: până la trei decenii după naștere.

Bebelușii își pot salva mama

Într-o lucrare publicată la începutul acestui an, biologul de la Universitatea din Londra, Francisco Úbeda, și biologul matematic de la Universitatea de Vest Ontario, Geoff Wild, au remarcat că aceste celule ar putea foarte bine să persiste în mame pe viață, și nu doar din prezent, ci ca un bagaj păstrat din generație în generație.

Integrarea celulelor fătului în corpul mamei se numește microchimerism fetal și începe între a patra și a șasea săptămână de gestație la om. Celulele stem fetale, care se pot diferenția în tot felul de celule specializate, par să vizeze zonele cu leziuni. Deci rolul lor în vindecare pare evident. Evolutiv, această funcție ar avea o explicație: este în interesul fătului ca mama acestuia să rămână sănătoasă, mai scrie Big Think. Sarcina reușită necesită ca sistemul imunitar să nu vadă fătul ca pe un intrus și astfel să trimită celule să-l atace.

Pe de altă parte, microchimerismul fetal ar putea să nu fie pe deplin benefic, ducând la inflamații constante și la declanșarea unor boli. Concentrații mai mari de celule au fost asociate cu boli autoimune precum lupusul, sindromul Sjogren și scleroza multiplă.