În ceea ce priveşte business-urile pe internet, dacă intrăm într-o zonă de start up,  aceasta se poate realiza cu resurse financiare mai mici, are nevoie de mai puţin capital şi va opera pe nişte costuri reduse, faţă de o afacere tradiţională. Poate să fie foarte flexibil, deoarece costurile sunt în realitate variabile, pe când într-un business tradiţional ne izbim de problema costurilor fixe foarte mari sau foarte fixe. În recesiune este foarte greu să te adaptezi şi să restructurezi eficient o companie tradiţională, pe când o companie de internet se poate adapta, fiind mult mai flexibilă într-o astfel de situaţie…

Cam de câţi bani ai nevoie să-şi deschizi o afacere pe net?

Depinde de tipul de afacere pe care o gândeşti ca şi business internet. Depinde de momentul în care ea a început sau începe. Dacă vorbim despre modelul foarte clasic, de un magazin online, investiţia, deşi pare mică la început, se cifrează la peste 100.000 de euro în total. Dacă luăm în calcul în această investiţie şi sumele de bani care trebuie alocate pe parcurs de antreprenor, până la momentul la care acea afacere online poate să ajungă la pragul de break-even sau cash flow neutral, în care  îşi acoperă costurile curente din încasările curente. Această perioadă poate să dureze de la 18 luni la 2 ani, în care antreprenorul e nevoit să se gândească la faptul că trebuie să asigure salariile, costurile de promovare, costurile logistice, costurile de back office, ceea ce înseamnă o investiţie de parcurs.

Credeţi că toţi marii comercianţi pe care îi ştim îşi vor muta magazinele pe online?

Nu. Există un viitor şi o zonă clară, unde vor rămâne anumiţi consumatori pentru anumite tipuri de produse şi în anumite circumstanţe, care vor prefera să cumpere din comerţul tradiţional, până la urmă acesta este şi un punct social, care este mult mai puternic  şi are un termen de valabilitate mai lung. În acelaşi timp, este clar că există o mişcare semnificativă dinspre offline spre online în ceea ce priveşte comerţul. Toţi retailerii, când au pornit din zona tradiţională sau dacă au pornit direct din online, trebuie să înţeleagă şi să se adapteze acestei noi realităţi. Din acest punct de vedere, retailerii tradiţionali care-şi înţeleg piaţa şi evoluţia consumatorilor, a preferinţelor, au deja sau vor avea prezenţă pe internet reprezentativă, chiar dacă vor continua să se dezvolte în reţele de magazine tradiţionale, vor avea o abordare amestecată între retailul tradiţional şi retailul online.

Cum mai merg afacerile din mediul online?

2009 a fost un an dificil pentru toată economia românească, dar pe mai toate segmentele de retail, dinamica din comerţul online a fost net superioară dinamicii retailerului tradiţional. Asta nu înseamnă neapărat că au existat creşteri absolute. A fost mai puţin afectat. Pe anumite segmente, de exemplu IT şi electronice, scăderile din retailerul tradiţional au afectat 50% din piaţă, ceea ce este o scădere dramatică. În ceea ce priveşte comerţul online, scăderile au fost de 10%, sau poate că în anumite segmente de produs piaţa chiar a crescut în decursul anului 2009. Din acest punct de vedere este o diferenţă mare de dinamică a creşterii.

Ce credeţi despre comportamentul cumpărătorului online? Există multe refuzuri din partea cumpărătorilor?

Nu, sau cel puţin nu văd probleme mai mari decât cele tipice, chiar şi pentru retailerul tradiţional. (…) Din acest punct de vedere nu văd diferenţe semnificative. Însă clienţii din mediul online sunt mult mai pretenţioşi, exigenţele lor sunt mult mai ridicate, ei aşteaptă de la comerţul online nişte performanţe superioare comerţului tradiţional. Aceştia sunt mai bine informaţi, mult mai educaţi,  mai afluenţi, pentru simplu fapt că ei sunt foarte familiari cu internetul, decât ceilalţi clienţi care cumpără doar din comerţul tradiţional. De aceea, trebuie să fim la înălţimea unor astfel de aşteptări, ceea ce nu e întodeauna simplu.

Cam care este rata acestor refuzuri, faţă de ce se întâmplă afară?

Dintr-un anumit punct de vedere este la acelaşi nivel, dacă ne referim la problemele tipice pe care le au clienţii şi anume: nepotrivirea unui anumit produs cu o anumită funcţionalitate, sau probleme tehnice, chiar la produse noi. Lucrul acesta se întâmplă peste tot. Nu cred că există o categorie de produs care este scutită de aceste probleme. Din acest punct de vedere suntem la acelaşi nivel cu Europa occidentală. Dar există o rată de retur mai mare în occident, în pieţe mult mai dezvoltate decât în România, în ceea ce priveşte retururile nejustificate. Consumatorii români sunt mult mai corecţi faţă de cei care le comercializează produse, în sensul în care ei nu returnează, refuză sau cer banii înapoi pentru nişte produse, decât dacă au o problemă reală cu acel produs, pe când în pieţe mature, cum este SUA, se întâmplă de multe ori ca un client să încerce să beneficieze de utilizarea unui produs pentru un anumit număr de zile, după care să-l returneze şi să încerce să ia banii înapoi. Aceea e o problemă într-adevăr importantă care ţine de legislaţie şi trebuie să o respectăm…

Ce achiziţii în piaţă pe magazinele online mai ştiţi?

Eu însumi sunt în anumite discuţii, dar nu pot să indic niciun fel de nume în momentul de faţă, pentru că nu e nimic oficial sau finalizat. În ceea ce priveşte alte achiziţii sau consolidări, cred că în 2010 vom vedea schimbări pe această piaţă, deoarece se maturizează. Este normal ca într-o piaţă  în maturizare să apară fenomenul de compactare a acesteia, ceea ce înseamnă că jucători mai mari cumpără jucători mai mici şi îşi creează o cotă de piaţă mai semnificativă. Şi în 2010 foarte mulţi agenţi economici privaţi vor fi vulnerabili, mai ales din România, pe fondul crizei economice, şi atunci ne putem aştepta la anumite ieşiri din business, chiar şi din zona online, aşa cum, probabil, se va întâmpla şi în zona tradiţională, fie prin insolvenţă şi mai departe prin falimente, fie prin transferul activelor şi business-urilor respective către noi proprietari.

Unde e mai bine să investeşti: în România sau în străinătate?

Pentru un investitor român, gen business angel, este clar că este mai bine să investeşti în România şi nu spun asta dintr-un anumit patriotism în sine, ci pentru faptul că un business care e  consistent trebuie să se întoarcă şi să se multiplice în România. Dacă pot să investesc aici, de ce să nu o fac: să creăm nişte locuri de muncă, nişte beneficii ulterioare aici pentru societate, şi până la urmă şi pentru mine, ca şi membru al acestei societăţi. De asemenea, există şi nişte argumente pragmatice: orice investitor ştie că cea mai bună regulă este să investeşti cât mai aproape de casă. Georgrafia contează, chiar şi la investiţiile online, pentru că trebuie, totuşi, să ai o relaţie cu compania respectivă, distanţa poate să altereze relaţia. Trebuie să poţi să vezi şi rezultatele investiţiei tale, şi atunci, dacă eşti în România şi investeşti aici, o să vezi prin activitatea acelei companii, din feed back-urile care vin de la prieteni, amici, pe când dacă este o investiţie foarte departe, e mai greu să iei referinţe de tipul acesta despre activitatea în care ai investit. Iar într-o perioadă de criză, să mergi undeva foarte departe de casă şi să investeşti în proiecte interesante este mult mai riscant decât într-o perioadă obişnuită. Şi atunci de ce să-ţi asumi acel risc, undeva la mare distanţă, când poţi să iei un risc într-o zonă pe care poţi să o controlezi mai bine şi mai de-aproape.

Aţi avut afaceri în străinătate?

Da, cu mulţi ani în urmă am deschis un număr de companii în străinătate.  De exemplu în Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croaţia, Ungaria, Republica Moldova, Olanda, Polonia. Unele dintre ele mai există acum, altele au fost vândute, integrate, şi aşa mai departe. În momentul de faţă nu mai investesc în nicio companie din străinătate şi în momentul de faţă nu aş vrea să investesc în străinătate din motivele pe care le-am precizat. Dar am văzut că există oportunităţi pe aceste pieţe, aşa cum există şi în România. Dar în această perioadă prefer să investesc aici.

Mai investiţi pe bursă?

În ultima vreme nu am fost foarte activ pe bursă, pentru că am vazut nişte probleme structurale ale investiţiei pe bursă într-o asemenea perioadă. Ce-i drept, acum, pe termen mediu, la nivel de un an, sunt contrazis de rezultatele oarecum spectaculoase ale bursei din Bucureşti. E interesant. Probabil un portofoliu de investiţii ar trebui să includă întotdeauna şi nişte pachete de investiţii pe bursă, că iată se întâmplă că economia merge prost şi totuşi bursa merge bine. Deşi e un pic paradoxal, dar cred că şi acest lucru este de luat în calcul într-o perioadă dificilă, într-o perioadă cu multă volatilitate de business, astfel încât să poţi să pui, cum se spune, ouălele în mai multe coşuri şi să încerci să diversifici investiţiile astfel încât să minimizezi riscul.

Vă gândiţi să investiţi în curând pe bursă?

În măsura în care nu vor exista investiţii directe în business, da, cu siguranţă, pentru că e un mod de a investi pe termen scurt şi flexibil, fiind vorba de investiţii destul de lichide.

Ce vânzări aţi avut pe fashionup? Cum a mers afacerea, a prins la public?

Fashionup a crescut foarte frumos. A fost însă lansată abia la jumătatea anului trecut. Practic, nu avem decât o jumătate de an despre care putem să vorbim. Cifrele de afaceri de la primul la al doilea trimestru s-au dublat, şi probabil că în al treilea trimestru de activitate se vor dubla din nou.

Despre ce cifră de afaceri vorbim?

E încă devreme să vorbim despre nişte cifre de afaceri. Pur şi simplu vedem o anumită evoluţie a companiei acum. Să nu uităm că e un proces de creştere a unui business de acest gen care nu începe cu vânzările. Primele obiective pe termen scurt nu sunt vânzările, pentru că există un anumit tip de neîncredere în comerţul online, în general, nu numai în România, şi atunci trebuie să creezi acest cerc al încrederii pentru un set de consumatori care să revină, să pună întrebări, să fie interesaţi, să interacţioneze cu site-ul. Abia la un anumit număr de luni de la primele vizite încep să apară şi nişte rezultate de vânzări, iar apoi, evident, cu speranţa să intre în acel cerc  virtuos în care aceşti consumatori vor recomanda alţi consumatori şi aceştia vor veni să recumpere. (…) Am servit deja câteva mii de clienţi, ceea ce zic eu că e un rezultat bun.

Cam câţi?

Cred că undeva pe la 5.000 de comenzi până în momentul de faţă.

Ce planuri aveţi cu afacerea Testa Rossa în următorii 2-3 ani?

A fost o decizie nu foarte bună, trebuie să recunosc asta, să deschidem primele locaţii chiar în nişte mall-uri, pentru că în perioada respectivă şi probabil că şi în 2010 va continua această situaţie, a existat un anumit tip de pas înapoi făcut de consumatorii din acele medii de shopping, din motive de criză, în principal, poate şi din alte motive. E o situaţie foarte ciudată în care nu poţi să aduci propriii tăi clienţi pentru că te bazezi pe clienţii pe care ţi-i aduce un centru comercial, iar acesta dacă nu livrează din anumite puncte de vedere, nu prea ai soluţii de ieşire şi noi am decis să închidem acele locaţii. O să redeschidem, dar acum ne uităm la nişte locaţii stradale. Cred că şi această abordare prezintă nişte costuri, probleme şi riscuri, cel puţin poţi să dezvolţi propriul brand şi să dezvolţi propria clientelă într-un anumit interval de timp.

Cât aţi recuperat din investiţia în Testa Rossa până în prezent?

Era vorba de o investiţie totală de un milion şi jumătate de euro, până acum investiţia s-a ridicat undeva la 600.000 de euro, ceva de genul acesta. Iar de recuperat, deocamdată, nu s-a recuperat nimic. Şi în general, dacă vorbim de recuperarea investiţiei, pentru un investitor financiar, recuperarea investiţiei vine după un interval destul de lung de timp şi ea se face şi din profiturile realizate, dar acestea nu vin decât după un număr de ani de la startul proiectului şi de cele mai multe ori din exituri de succes, pentru că aici este valoarea semnificativă care poate să provină dintr-un asemenea business, nu neapărat o valoare acumulată pe parcurs din profituri. E o iluzie să crezi că din primul an sau din primii 2-3 ani poţi să realizezi, pe de-o parte, profituri, iar pe cealată parte să reîntorci aceste profituri către investitori. Ele de cele mai multe ori trebuie folosite pentru creşterea afacerii, practic reinvestite.

V-aţi gândit să vindeţi această afacere?

Da, există şi această variantă.

Cât de curând se va întâmpla aceasta?

Trebuie să spun foarte sincer că nici 2009, nici 2010 nu sunt ani foarte buni pentru vânzări de companii sau exituri, tocmai din cauza situaţiei economice. Cred că din acest punct de vedere, probabil un interval mai bun de timp ar fi cel care va urma unei perioade de final de criză. În momentul în care o să vedem, totuşi, o reîntoarcere pe creştere.

Cu cât v-a crescut averea anul acesta?

Sincer nu ştiu dacă a crescut sau a scăzut. Depinde foarte mult de modul cum se evaluează diverse active pentru că, eu, în principal, sunt investit în companii. Până la urmă e după cum vezi valoarea unei companii. Iar valoarea unei companii pe o piaţă în scădere e greu să crească, pentru că indicii pentru evaluare sunt mai conservativi într-o perioadă de criză, decât într-o perioadă de creştere. Din acest punct de vedere nu am nicio idee, probabil a stagnat, în cel mai bun caz. Totuşi este o perioadă de criză.

Care este strategia pentru următorii ani şi dacă aţi bugetat investiţii pentru acest an?

Strategia pentru următorii ani este asemănătoare cu cea din ultimii ani: investiţii de tip business angel, investiţii financiare de tip SID sau first age, de magnitudinea aceasta oriunde între 50.000 şi 400-500.000 de euro pe proiect. Dacă vor fi oportunităţi interesante de făcut se pot dezvolta businessuri cu potenţial. În ceea ce priveşte investiţiile pentru anul în curs va depinde foarte mult de oportunităţile specifice care apar. Nu aş putea să indic o sumă acum şi nu cred că ar fi rezonabil să  mă gândesc la un buget precis, pentru că depinde foarte mult şi de oportunităţile care vor apărea, dar şi de evoluţia economiei în general.

Aţi fost implicat în Flanco şi Flamingo, ele au avut o soartă crudă din punct de vedere financiar, puteţi numi asta ghinion personal sau credeţi că se putea întâmpla asta oricui?

Am fost implicat, într-adevăr, dar, pe de altă parte, din câte ţin eu minte, în perioada în care am fost în companiile respective erau lideri în domeniul lor de activitate, iar din punctul meu de vedere nu ştiu dacă putem să vorbim de ceva personal, de un anumit tip de ghinion personal. A fost un noroc că am putut să contribui la dezvoltarea acestor companii. Ele au fost, repet, foarte profitabile şi în plină dezvoltare când eram eu acolo. Din Flamingo am ieşit acum 8-9 ani, e foarte mult timp de atunci, iar din Flanco am ieşit acum 5 ani. Ce s-a întâmplat între timp ţine, pe de-o parte de strategia abordată după plecarea mea, şi pe altă parte de realităţile economice, macroeconomice ale României. Pentru că, totuşi, pe o piaţă care, pe anumite segmente, cum au fost cele electronice şi de IT, în particular, scade cu 50% în fiecare an, e foarte greu pentru orice companie să reziste şi nu cred că e numai soarta tristă pentru Flamingo şi Flanco, ci şi pentru alte companii mari din domeniu  care au probleme asemănătoare. Iar în ceea ce priveşte Flamingo şi Flanco, în particular, eu personal sper şi am o anumită încredere că lucrurile se vor rezolva, pentru că compania este totuşi în insolvenţă, dar cu un plan, lucrurile se pot aduce pe linia de plutire şi se poate ieşi din această situaţie. Lucrurile depind de aspectele financiare, dar în acelaşi timp şi de reluarea consumului în România. Dacă nu se reia consumul, evident că nu numai o asemenea firmă va intra în faliment, dar şi altele vor intra în faliment. Până la urmă toţi retailerii se bazează pe consum.