Ce au ratat intre timp: un soare superb, florile din parculetul din fata blocului, artezienele din centrul orasului, copii care se jucau in curtea gradinitei, ciripitul pasarilor in parc, zumzetul gazelor si fosnetul ierbii, doi indragostiti ce treceau pe alee, cafeaua de dimineata cu prietenii, un pranz copios cu un partener de afaceri, o munca placuta si relaxanta, o dupa-amiaza alaturi de cei dragi, un film bun, o cina romantica. Teoretic, asa ar trebui sa arate viata noastra.
Ce ne lipseste ca sa aplicam al doilea scenariu? Hotarare. De noi depinde daca avem sau nu timp liber de micile “prostii” care ne fac viata frumoasa si nu de lucrurile “serioase” care ne streseaza, ne imbolnavesc si ne storc de puteri. Totusi, “prostiile” ne relaxeaza, ne fac sa zambim, ne fac fericiti, ne incarca bateriile pentru o noua zi… de viata. Sindromul “robotelului” dainuie in cotidian zi de zi de ani buni. In contextul actualelor schimbari, nu prea fericite pentru majoritatea populatiei, pare sa se acutizeze si mai mult, deoarece fiecare “robotel” vrea sa dea ce are mai bun pentru a demonstra firmei – de altfel, o forma juridica – si sefului ca el e cel mai bun si trebuie sa ramana in echipa.
Cel mai complicat lucru ramane insa: descotorosirea de “robotel”. E un proces lung si complicat ce implica, in primul rand, constientizare si, in al doilea rand, viziune. Trebuie sa CONSTIENTIZAM ca am ajuns in stadiul de “robotel” si ca nu e stadiul cel mai fericit din viata noastra, ba din contra, e presarat cu frustrari, stres si oboseala. Dupa ce am constientizat, trebuie sa avem VIZIUNEA, adica sa ne vedem acolo unde vrem sa ajungem si cum vrem sa ne simtim cel mai bine. Odata ce avem viziunea, nu ne mai ramane decat sa planificam cum ajungem acolo si sa ne apucam de treaba. Dupa ce am iesit din starea de “robotel”, putem sa ne simtim din nou liberi si impliniti si… sa avem o primavara plina de “prostii”!
