Ați mai auzit de Târgul de fete de la muntele Găina? Este una dintre cele mai vechi sărbători românești, având o istorie aparte.

Vârful Găina, Masivul Găina este denumirea geografică a Vârfului Găina, care este cel mai înalt vârf al Masivului Găina, situat în partea centrală a lanțului muntos al Carpaților Occidentali, având 1.486 m. A fost atestat prima dată în 1816 și se desfășoară în duminica cea mai apropiată de sărbătoarea Sfantului Ilie.

În Țara Moților, ținut din Munții Apuseni, Ardeal, în apropierea localității Avram Iancu, Alba se află Masivul Găina.

De ce este Târgul de Fete de la Muntele Găina una dintre cele mai vechi sărbători românești. Aceasta are loc între 20 și 21 iulie

Pe vremuri, și chiar șia cum, vara, în ziua de Sfântul Ilie, sărbătorit la 20 iulie, dar și 21, sau în cea mai apropiată duminică de ziua Sfântului Ilie are loc Târgul de fete la care participă fetele de măritat sau fetele mari care vor sa fie pețite de feciori.

Pregătirea pentru această sărbătoare poate să dureze ani de zile pentru fetele care aduc și zestrea primită de la părinți și rude împachetată în frumoase lăzi de zestre sculptate cu diferite motive florale.

Organizatorii sunt delegați din satul Vidra (numiți vidrești) și din satul Bulzești (numiți crișeni).

De menționat este faptul că serbarea începe dimineața devreme. Familiile cu fete de măritat vin cu corturi unde se expune zestrea fetelor. În același timp, se pot cumpăra și unelte agricole aduse de crișeni.

Schimbarea de năframă se produce la alegerea miresei, după care se prânzește (ospăț) cu cântec de lăutari. Localnicii cred că numai aici, pe Muntele Găina, o cununie aduce noroc și fericire, scrie Alba24. 

Tradiția spune că târgul există încă de când poporul proslăvea Soarele. Era o întâlnire a tuturor muntenilor risipiţi pe văi, dornici să aducă mulţumire marelui astru pentru roadele pământului. Mai târziu apoi, marele platou de la Găina a devenit locul unde se strângeau locuitorii din peste 80 de sate ale Apusenilor, pentru schimb de produse.

La finele secolului al XIX-lea, sătenii urcau, de cu seară, pe platoul Găinei. Dis-de-dimineaţă, doi delegaţi din partea moţilor şi doi din partea crişenilor trăgeau o linie de despărţire între cele două tabere, astfel încât moţii îşi aşezau merindele în partea de răsărit, iar crişenii în apus.

În timp, această sărbătoare a devenit una tradițională pentru fetele care își doresc să-și găsească ursitul și așa a și rămas.