VARSOVIA – Nu s-a mai întâmplat așa ceva în Polonia. Pe 10 februarie, ziarele și revistele
și-au suspendat publicarea, site-urile de știri s-au închis și zeci de posturi de radio și
televiziune au încetat să mai emită. La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, abolirea
cenzurii și prăbușirea Uniunii Sovietice, societatea civilă a Poloniei își apără din nou
democrația atât de greu câștigată în fața unui stat hotărât să o elimine.
Politicile împotriva cărora protestează acum organele de presă independente din Polonia le-au
făcut la fel de vulnerabile precum omologii lor din Rusia și Ungaria. De fapt, după cum a
recunoscut public vicepremierul Jarosław Kaczyński, conducătorul de facto al Poloniei,
modelul pentru regimul său este cel al Ungariei sub mandatul prim-ministrului Viktor Orbán.
Așadar, pentru a înțelege protestul tăcerii presei poloneze, merită reamintită experiența
maghiară.
După revenirea la putere în 2010, Orbán, hotărât să consolideze ceea ce el numea o
„democrație iliberală”, s-a bazat pe tactica „salamului” inventată de Mátyás Rákosi, așa-
numitul Stalin maghiar, pentru a stabili stăpânirea comunistă după cel de-al doilea război
mondial. În lupta împotriva „inamicului de clasă”, comuniștii lui Rákosi au diminuat metodic
instituțiile libere, felie cu felie, până când nu a rămas decât carcasa. Orbán a adaptat aceste
tactici pentru secolul al XXI-lea, iar Kaczyński l-a urmat.
Prima parte, atunci și acum, au fost mass-media publice, care au fost transformate într-un
purtător de cuvânt al partidului de guvernământ Kaczyński, “Legea și Justiția” (PiS). Știrile
oficiale din Polonia circulă acum cu un flux constant de minciuni și calomnii, care amintesc
de maeștrii propagandiști precum Joseph Goebbels și Andrei Zhdanov. Tribunalul
Constituțional, procuratura și instituțiile culturale urmau să fie politizate și subordonate
partidului de guvernământ. Puțin câte puțin, un stat democratic guvernat de lege s-a
transformat într-un sat autoritar Potemkin.
După exemplul președintelui rus Vladimir Putin și al lui Orbán, PiS nu mai este mulțumit de
controlul mass-mediei publice și de fidelitatea site-urilor și a ziarelor pro-guvernamentale și
își îndreaptă atenția spre sugrumarea presei independente. Falsificarea istoriei și ascunderea
scandalurilor de corupție nu sunt suficiente. Șirul de procese pornite – uneori de către guvern
și alteori de persoane sau grupuri la comanda guvernului – împotriva criticilor guvernului nu
este suficient. Toate organizațiile media care nu se află sub controlul regimului PiS și care nu-
i servesc interesele trebuie să fie distruse.
Privită în acest context, planificata taxă publicitară a regimului, care a declanșat actuala rundă
de proteste mass-media, este încă “o felie de salam”. Impozitul nu este doar o povară
financiară grea, discriminatorie, ci și o armă pentru a înăbuși criticile și libera exprimare.

Supraviețuirea majorității știrilor independente depinde de veniturile din publicitate, care au
scăzut deja într-o economie devastată de pandemie. Privarea acestor organe de presă de
venituri și mai mari le va obliga să concedieze jurnaliștii și să reducă bugetele pentru
sarcinile esențiale, cum ar fi verificarea faptelor declarațiilor guvernamentale și efectuarea

investigațiilor privind acțiunile oficiale. Pentru a adăuga și o insultă la prejudiciul financiar,
veniturile din taxa publicitară trebuie transferate către mass-media pro-guvernamentale.
Afirmația guvernului conform căreia impozitul se aplică în principal giganților tehnologici
americani, care evită să plătească impozite pe cifra de afaceri din Europa, este o minciună
evidentă. Guvernul PiS, complet servil față de fostul președinte american Donald Trump, a
refuzat să impoziteze magnații din Silicon Valley. Mai mult, colectarea unui astfel de impozit
ar trebui să fie convenită de multe țări, în special de cele din Uniunea Europeană. Polonia nu
are nicio șansă să fie eficientă împotriva giganților tehnologici americani fără UE, de care
guvernul PiS este înstrăinat.
Atacul regimului PiS asupra bazelor economice ale mass-mediei libere nu e cu nimic mai
puțin față de asaltul din 6 ianuarie asupra Capitolului SUA de către susținătorii lui Trump. În
spatele ambelor sunt minciuni, retorică violentă și perversiunea politicii și a vieții publice. Și
guvernul PiS și-a demonstrat disprețul față de statul de drept și drepturile omului, pentru a nu
spune nimic despre mass-media independente. Dovezile sunt o mulțime de scandaluri
guvernamentale, corupție răspândită (inclusiv în lupta împotriva pandemiei), transformarea
programelor școlare în kitsch naționalist și utilizarea poliției ca instrument și ca gardă de corp
a regimului PiS.
La baza acestor politici – oriunde s-ar adopta – se află nu numai teama de libertate și adevăr,
ci și dorința de a insufla această teamă în societățile noastre. Toate instanțele poloneze vor fi
la fel de controlate ca cele de la Moscova, care pot judeca, condamna și condamna adversarii
Kremlinului într-un timp record, așa cum a demonstrat cazul recent al lui Alexei Navalny.
Toate mass-media poloneze ar trebui să vorbească cu o singură voce, precum cele care laudă
pe Putin sau Orbán.
Un coleg de-al meu, un perspicace observator al politicii contemporane, mi-a spus: „În
calitate de analist, vă voi spune că ei, dușmanii libertății, ar putea câștiga. În calitate de
cetățean, vă voi cere să-mi promiteți că veți face tot ce este necesar pentru a preveni acest
lucru. ”
I-am răspuns: promit.

Adam Michnik, lider al Solidarității în 1989 și participant la mesele rotunde care au pus capăt
guvernării comuniste în Polonia, este redactor-șef al Gazetei Wyborcza.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021.www.project-syndicate.org
Traducere și adaptare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro