S-a așternut liniștea peste eternul derby. În ciuda petardelor menite să transforme așteptările bubuitoare în sclipiri de geniu. Prăbușite în anonimat, două echipe cândva strălucitoare au oferit tot ce au avut mai bun. Atât s-a putut. Așa s-ar putea spune pentru a fi în ton cu ritmul constant al schimbărilor. Învingătoarea a câștigat 3 puncte. Dar suporterii au pierdut. Toți.

Evaluarea marelui derby ia în calcul nu doar rezultatul, ci și magnitudinea emoțiilor produse pe stadion și în jurul lui. Nu a fost un Mare Derby. A fost doar o rezonanță deloc magnetică a fotbalului actual, așa cum se poate juca el în Superligă. Fără glorie și fără strălucire. Fără memorie și fără atenție. Pe scurt, fără identitate.

Steaua fără nume
FCSB nu se regăsește în ecoul consistent al celor 75 de ani tradiție. De parcă cineva, indiferent cine, ar cumpăra o echipă doar pentru jucatori și nu pentru numele ei. Din câte știm, brandul precedă marketingul. Și nu invers. Dar aceasta este altă poveste. Apoi, Dinamo este un nume atât de mare, încât nu încape pe locul 9.

Dar Superliga este altceva. E competiția unde liderul câștigă greu în fața unei formații de pe locul 9. În ciuda faptului că cele două echipe sunt despărțite în clasament de 24 de puncte și aproximativ 24 de milioane de euro, ca valoare de piață. Cu 4 milioane de euro, doar Florinel Coman are o cotă egală cu două treimi din totalul rivalei. Golul său, unicul al meciului, a fost doar o sclipire într-un deșert de peste 90 de minute de joc.

Suporterii au pierdut un mare derby, iar fotbalul, o mare rivalitate. Derby-ul este un eveniment uriaș. Al cluburilor, al fanilor, al tuturor. Dar evenimentul, oricare ar fi el, nu poate exista fără valori, întrucât este clădit în jurul lor. Rivalitatea Steaua – Dinamo este una dintre marile valori ale fotbalului. Dispariția ei ne conduce către realitatea unui fotbal fără valori.

Maxima, rivala rivalelor
Prezentul este pe deplin grăitor. Dispariția, în timp și în liniște, a marilor rivalități din campionat contează enorm. Nici Banatul nu mai are Derby. UTA e fără Poli Timișoara. Și invers. Avem în schimb două Stele și două Craiove.

În plus, a apărut Sepsi, și știm de ce. Curând, se vor împlini două decenii de când oamenii de fotbal din Liga I cochetau intens cu jocul politic. Și nu a fost deloc bine. Doar unul dintre ei a ajuns în Europa. Fără performanțe deosebite.

Mai grav este că în prezent nu avem nicio echipă în ligile continentale. Dar ce știm cu siguranță, este că am descoperit drumurile europene datorită rivalității dintre Dinamo și Steaua. Și înaintea lor, datorită unicei Craiova Maxima. Ea însăși o mare rivală a fiecăreia dintre protagonistele Eternului Derby.