La sfârșitul anilor 1970, dictatorul Nicolae Ceaușescu, pornit în călătoriile sale de „pacificator al popoarelor” prin colbul Orientului Mijlociu, devenise o mică vedetă în regiune. Lăudat pentru calitățile sale de nogociator înnăscut, Ceaușescu avea să joace un rol-cheie în negocierile de pace între Israel și Egipt, acționând totodată și ca un agent de imagine al liderului Yasser Arafat în promovarea intereselor palestiniene în zonă.

Acest balet diplomatic a adus un val de studenți arabi în centrele universitare din București, Craiova, Timișoara sau Cluj. Mulți dintre aceștia aveau să devină viitori întreprinzători în România post-comunistă, unii făcând bani cinstiți, alții lăsându-se prinși în vâltoarea frauduloasă a tranziției.

Nu toți studenții care se aflau în Republica Socialistă România veniseră doar la studii, aflăm dintr-un raport desecretizat al CIA, din 24 mai 1985, ci aveau misiuni secrete.

Agenții americani susțineau că „studenții au cauzat probleme de securitate regimului”. Aceștia „dezvoltă sentimente ostile față de autoritățile române” și nu de puține ori au avut loc „ciocniri cu milițiile locale”. În raport se mai menționează că studenții arabi făceau des „afaceri pe piața neagră” (RAPORTUL – aici)