La mijlocul lunii decembrie a anului trecut, procurorii DIICOT descindeau în aproape 50 de locaţii din Bucureşti, Satu Mare, Ilfov şi Vâlcea, în căutarea a 90 de persoane suspectate că ar fi dat o lovitură grea mai multor bănci din România. Reţeaua, explicau procurorii, reuşise să obţină, în numai doi ani, credite record folosind acte false. Prejudiciul calculat de anchetatori se ridică la peste 85 de milioane de euro.
90 de persoane au fost aduse la audieri, iar dintre acestea 19 au fost duse în faţa magistraţilor cu propunerea de arestare preventivă. Judecătorii Curţii de Apel le-au dat mandat doar la jumătate dintre cei care au ajuns în boxa acuzaţilor. Printre ei, doi directori de sucursale BRD: Andrei Nanu şi Adrian Martiş, omul de afaceri Vasile Creştin, precum şi mai mulţi notari şi evaluatori. Sistemul implementat şi întreţinut de cei doi directori, ar fi avut, conform anchetatorilor, nu doar girul, ci şi participarea a trei vicepreşedinţi ai grupului bancar, printre care şi Lucian Cojocaru, fost director BRD şi în prezent vicepreşedinte Volksbank.
Principiul era simplu şi consta în creditarea succesivă a unor societăţi în mare parte neeligibile, în condiţiile în care erau constituite ipoteci supraevaluate, garantate de Fondul Naţional de Garatare a Creditelor pentru IMM-uri. Pe principiul suveicii, membrii grupării foloseau o parte din banii proveniţi din credite ca să plătească dobânzi şi uneori chiar pentru a rambursa o parte din creditele scadente ale altor firme controlate de grup, doar ca să evite suspicunile de fraudă.
Omul de afaceri Vasile Creştin, nu este doar cel mai important dintre clienţii băncii, a fost considerat de la început de procurori capul filierei care acorda la comandă credite de investiţii. Creştin ar fi avut chiar propriul om la butoane, consilierul de clientelă Claudia Peter, care se afla în cercul foarte apropiat de relaţii al afaceristului.
Conform anchetatorilor, Peter era cea care se asigura că documentele primite de la membrii grupului nu îşi urmau circuitul firesc în bancă. Procurorii au mai descoperit că cererile de împrumuturi înregistrare nu erau datate şi nu erau semnate pentru a nu putea fi verificată ordinea întocmirii şi cronologia primirii documentelor. În timpul arestului însă, mai mulţi angajaţi din BRD au vorbit.
Procurorii susţin că garanţiile pentru credite nu erau constituite prin adevaratul proprietar, ci prin mandatari, în marea lor majoritate oameni cu o situaţie materială precară şi lipsiţi de instruire. Notarii implicaţi în acest dosar aveau proceduri standart pentru astfel de situaţii: la încheierea contractelor de vâzare-cumpărare, vânzătorii semnau doar antrecontracte şi două procuri, una de împuternicire la o viitoare vânzare, cealalta pentru ipotecarea terenului la bancă. Întreaga caracatiţă a creditelor frauduloase a fost dată în vileag de afaceristul Valentin Nedelcu. El le-a indicat anchetatorilor persoanele şi mecanismele prin care au fost obţinute credite contra unor comisioane pentru toţi cei implicaţi în lanţul de influenţă. Denunţul său nu este însă întâmplător. Nedelcu a fost arestat câteva luni, în 2011, pentru acelaşi gen de fapte şi condamnat chiar de prima intanţă la 4 ani de închisoare.
