“În verva <<asanării>> economiei de jucătorii care par să fie sau chiar sunt - şi din cauza conjuncturii - neperformanţi, participanţii în procedurile de insolvenţă uită câteodată că unul din rolurile principale ale acestei proceduri este de a mai da o şansă debitorului. Deschiderea unei proceduri de insolvenţă împotriva unei societăţi comerciale este ca numaratul în box: indică o stare de slăbiciune - chiar extremă - dar este menită, printre altele, să dea un respiro debitorului, să-l protejeze de acţiunile - de altfel complet justificate - ale creditorilor săi, cel puţin până când dovedeşte că are şanse reale să se redreseze”, a declarat pentru MONEY.ro Sebastian Guţiu, managing partner al casei de avocatură Schoenherr. Firma pe care o conduce reprezintă în procedura de insolvenţă compania Nortel, acesta fiind şi primul caz din România de insolvenţă transfrontalieră. Guţiu nu a dorit să ofere alte amănunte cu privire la clientul firmei.
Insolvenţa reprezintă incapacitatea unei companii de a-şi achita datoriile. O companie căreia i-a fost deschisă procedura de insolvenţă poate merge în faţa instanţei şi, dacă dovedeşte că are sediul principal al activităţii în altă jurisdicţie, procedura se poate muta. Cele mai permisive instanţe în cee ace priveşte reorganizarea sunt cele britanice şi cele nemţeşti, astfel că multe firme aleg să desfăşoare insolvenţa acolo.
Timpul în care o firmă îşi poate reorganiza businessul variază în funcţie de legislaţia ţării în care este deschisă procedura de insolvenţă. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească se supun legislaţiei din ţara unde se deschide procedura.
În primul semestru, la nivelul întregii ţări, numărul cererilor de insolvenţă a crescut cu 67% până la 12.492, în spatele acestui fenomen fiind în multe dintre cazuri companii care forţează plata unor facturi restante chiar şi de câteva mii de euro.
Insolvenţa reprezintă incapacitatea unei companii de a-şi achita datoriile. O companie căreia i-a fost deschisă procedura de insolvenţă poate merge în faţa instanţei şi, dacă dovedeşte că are sediul principal al activităţii în altă jurisdicţie, procedura se poate muta. Cele mai permisive instanţe în cee ace priveşte reorganizarea sunt cele britanice şi cele nemţeşti, astfel că multe firme aleg să desfăşoare insolvenţa acolo.
Timpul în care o firmă îşi poate reorganiza businessul variază în funcţie de legislaţia ţării în care este deschisă procedura de insolvenţă. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească se supun legislaţiei din ţara unde se deschide procedura.
În primul semestru, la nivelul întregii ţări, numărul cererilor de insolvenţă a crescut cu 67% până la 12.492, în spatele acestui fenomen fiind în multe dintre cazuri companii care forţează plata unor facturi restante chiar şi de câteva mii de euro.
