Cluburile Superligii au intrat în vacanță. FCSB este campioană de iarnă, în timp ce marea rivală Dinamo a punctat încă o performanță nedorită. La partida de pe stadionul Arcul de Triumf cu FC Voluntari, scor 1-0, au asistat mai puțin de 3.000 de spectatori. Simțim din plin apropierea Crăciunului, iar vecinatatea Mânăstirii Cașin ar fi putut fi un motiv în plus pentru prezența în număr mare în tribune. Nu a fost deloc așa. Superliga se bucură de o atenție deosebită la TV, însă suferă cumplit pe stadioane. Dezechilibrul este doar aparent inexplicabil. Iar primul reper vine exact din locul celui mai important acord pentru drepturile TV stabilit în 2023, Premier League.

Meciurile de la ora 3 pm
Așa cum știm, cel mai spectaculos campionat din lume va încasa 1,97 de miliarde de euro anual, potrivit celei mai recente înțelegeri cu televiziunile din UK. În viitor suma are toate șansele să crească. Mai ales pentru că Premier League păstrează resurese importante. Acestea sunt meciurile de la ora 15.00, cele nedifuzate sâmbata, potrivit unei prevederi din 1960, amintește bbc.com.

Argumentul potrivit căruia este o măsură menită să susțină prezența suporterilor pe stadioanele din ligile inferioare, este intens dezbatut. Pe de-o parte s-ar părea că meciurile din Premier League privite de pe canapea, mai ales iarna, pot răpi spectatorii de pe arenele ligilor mai puțin prestigioase. Pe de altă parte, aceleași meciuri transmise peste tot în lume, sunt oricum urmărite pe rețele private VPN. Amploarea controversei este pe măsura sumelor fabuloase plătite de televiziuni. De aici reiese fără echivoc că englezii chiar iubesc jocul pe care s-ar părea că l-au inventat.

Valoarea TV a cotei de piață
La polul opus, nu doar din această perspectivă, se află o ligă pe care o cunoaștem mai bine. Superliga, desigur. Privită din alt unghi, este liga făra cluburi în competițiile europene. Din pricina jocului mai puțin ofertant, probabil. Pentru acest joc televiziunile autohtone plătesc 30 de milioane de euro pe sezon. De unde putem afla indirect, clivajul valoric.

Având în vedere numărul jucătorilor din cele două campionate, dar și sumele plătite anual pentru televizarea acestor competiții, diferența rezultată este aproape neverosimilă. Premier League are 556 de jucători, conform transfermarkt.com, iar Superliga, 494. Pe scurt, prezența mediatică a fotbalistului din Premier League valorează 3,5 milioane de euro pe sezon, iar a celui din România, aproximativ 60.000 de euro. Altfel spus, de 58 de ori mai mult.

Just, dacă ținem cont de cota de piață a fotbaliștilor celor două competiții. Premier League valoreaza 11 miliarde de euro, iar Superliga, aproximativ 220 de milioane. Din această perspectivă, Premier League este de 50 de ori mai valoroasă.
Valoarea mediatică privită prin prisma valorii de piață chiar are sens, mai ales dacă ținem cont că 11 cluburi engleze sunt printre primele 20 de echipe din Europa, privind veniturile generate anual, conform deloitte.com. Putem spune că diferențele dintre cele două valori, cea de piață și cea mediatică, sunt oarecum echivalente.

Publicul știe mai bine
Dar dincolo de cotele de piață și valoarea drepturilor TV, adevărata diferență dintre Premier League și Superligă apare în cazul prezenței publicului pe stadioane. Cu cât competiția este mai prezentă mediatic, cu atât mai mult ea va atrage mai mulți spectatori în tribune. Fenomenul este confirmat de la debutul parteneriatului dintre Premier League și BSkyB, de la începutul anilor `90. Există însă o condiție cardinală. Competiția trebuie să fie cu adevărat valoroasă, autentică.

În Premier League media asistenței pe stadioane în acest sezon este de peste 38.000 de spectatori, potrivit transfermarkt.com. Media Superligii este sub 7.000 de spectatori. În plus, față de contractul precedent, valoarea drepturilor TV a crescut cu 2 milioane.

Mai exact, o competiție cu o asistență modestă pe stadioane, în pofida prezenței masive la TV, și a suportului mediatic greu de egalat în Europa. Și totul, pentru o ligă fără cluburi în competițiile europene. Aparent inexplicabil, fenomenul poate fi totuși ușor de decriptat. Dacă acceptăm că în acest caz, produsul mediatic este complet diferit de produsul sportiv. Sau, altfel spus, anvergura primului depășește cu mult valoarea celui de-al doilea. Deși potrivit cursului natural al lucrurilor, s-ar fi cuvenit să fie invers.