ALEXANDRA MÂNZA este distribution & business manager la Chello Central Europe şi a absolvit MBA-ul Româno-Canadian în 2005.

Absolvirea MBA-ului a fost importantă pentru că te învaţă cum să adecvezi şi să livrezi informaţie relevantă despre business-ul tău comunităţii de profil, încât să conteze, spune ea.
“Am aflat cum marile companii internaţionale percep un bun manager. Chiar dacă ai rezultate foarte bune, dacă nu ştii să spui ceea ce ei vor să afle de la tine, este irelevant. Chiar dacă ţi-ai atins targetele respective, tu poţi să le atingi prin rutină, prin ceea ce faci, prin cunoaşterea pieţei, dacă tu nu le vorbeşti pe limbajul lor, în care ei să înţeleagă că tu ai aceleaşi obiective cu ei, şi că ştii să urmezi paşii pe care ei îi cer de la tine, nu ai nicio şansă”, explică Alexandra Mânza.

MBA-ul a schimbat şi modul în care s-a raportat la business. Nu faci o firmă ca să fie lider de piaţă, ci ca să facă profit. Mare.
“Spre exemplu, eu ca om de marketing, eram întrebată cum vezi tu firma în viitor? Omul de marketing spune: să fie lider de piaţă! Şi ca lider fără bani, ce faci? Or MBA-ul îţi spune: de ce se înfiinţează o firmă? Pentru profit. Nicio firmă nu se înfiinţează ca să fie lider de piaţă. Orice firmă se înfiinţează ca să facă profit, şi profit din ce în ce mai mult”, mai spune ea.

DANIEL GROSS, administrator-CFO la miniMAX Discount, a absolvit MBA-ul Româno-Canadian în 2007.

“Eu am acumulat foarte mult, dar nu ştiam la ce nivel sunt, nu ştiam dacă ştiu multe, dacă ştiu puţine. Nu ştiam unde sunt, la ce nivel de experienţă sunt. În primul rând faţă de ceilalţi colegi din business şi vizavi de ceea ce era teoria. După ce am terminat MBA-ul nu mai aveam niciun fel de reţinere să vorbesc cu oricine, pe orice temă economică ”, explică el.

MBA-ul i-a completat şi i-a structurat cunoştinţele tehnice.

“Prea mult învăţat nu, pentru că ştiam foarte multe, el doar m-a completat, a închis puzzle-ul”, mai spune el.

EUSEDIU MARGASOIU este partener la firma de consultanţă în afaceri The Network. Margasoiu povesteşte pentru MONEY.ro când şi de ce a ales să urmeze un Executive MBA în România, dar şi ce outcome a avut investiţia într-un asemenea program.

Eusediu Margasoiu şi-a propus să urmeze un program de MBA în 1996. “Ţinta mea era să ajung în departamentul de marketing al companiei”, explică el.

La acea vreme, Eusediu Margasoiu ocupa poziţia de area sales manager al companiei Pepsi Americas România. 

“Ulterior, (MBA-ul, n.r.) mi-a permis să merg în marketing şi să ajung directorul acestui departament. Ce a urmat? “Compania a avut o traiectorie ascendentă, de la pragul falimentului la cei mai buni din lume. Însă cel mai important efect a fost mişcarea către antreprenoriat”, mai spune el.

De ce un EMBA (Executive MBA)?

În 1996 erau disponibile 2 programe de MBA la nivel local: unul full time (Canadian MBA), cu o perioadă de derulare de 1 an şi un EMBA-part time (Executive MBA-n.red.), dedicat executivilor din companii, îşi aminteşte Eusediu Margasoiu. “Am fost ‘sponsorizat’ de companie şi evident am mers la EMBA. Era în firescul lucrurilor abordarea EMBA şi cred că utilitatea şi pragmatismul este semnificativ mai relevant faţă de un MBA full-time, care e în principiu adresat proaspeţilor absolvenţi de universitate”, explică el.

PETRU CRĂCIUN este directorul general al Cegedim România. Decizia lui de a urma un EMBA a venit în urmă cu 12 ani. 

“La sfârşitul anului 1998 mi-a fost clar că pentru compania pe care o conduceam urmează o nouă etapă, care poate fi un salt superior sau ratarea unor oportunităţi esenţiale, aşa încât am decis că o pregătire formală suplimentară, dincolo de ce am reuşit să înţeleg prin documentare şi din “learning by doing” nu are decât potenţialul de a fi de folos”, spune el.
Programul de Executive MBA a fost relevant în trecerea treptată de la statutul de fondator şi acţionar, la cel de manager profesionist, spune Petru Crăciun.
“La momentul absolvirii eram edificat că pentru jumatate din materiile studiate programul a venit prea târziu, iar pentru cealaltă jumatate era puţin prea devreme”, explică Petru Crăciun.

Cum a ales programul?

“Mă ghidez după două lucruri: pe termen scurt, utilizez referinţe de la persoane de încredere, iar pe termen mediu şi lung compar, atât cât pot, progresul absolvenţilor şi succesele lor în practică”, explică Petru Crăciun. 

La acea vreme, programul oferit de ASEBUSS era singurul poziţionat ca Executive MBA, mai spune el.

FLORIN RĂDULESCU este directorul general al companiei Prodal 94. Tot în 1998, Rădulescu a hotărât să urmeze un program de EMBA, după aproximativ 8 ani de experienţă în vânzări, logistică, marketing şi purchasing.

Rădulescu a optat pentru programul de EMBA al ASEBUSS. Reţeaua absolvenţilor acestui program, acreditările internaţionale şi colaborările cu programul omolog din străinătate au fost criteriile funcţie de care a ales programul EMBA, spune el.

De ce aleg playerii să urmeze 2 MBA-uri?

“Această abordare pare a fi o pierdere de timp. Nu cred că există vreun MBA în care să avem dihotomia networking-tehnic. Condiţia ‘sine-qua-non’ a unui MBA este networking-ul, indiferent de direcţia tehnică. Deci unul este mai mult decât suficient”, spune Eusediu Margasoiu.

Ar fi dezirabil un Oxbridge  pentru programele de MBA (n.r. un MBA care să combine partea tehnică şi networking-ul)?

“Este un lux pe care şi-l permit doar unii dintre noi; ambele aspecte sunt importante pentru absolvenţi, dar în România sunt mai multe locuri în care se pot acumula cunoştinţe tehnice, însă nu avem încă un Oxbridge în materie”, explică Petru Crăciun.

O „reţetă” ideală: un EMBA dublat de un MBA cu specializare în Project Management, spune Florin Rădulescu.

“Nu cred că cineva urmează şi se alege de pe urma unui program numai cu networking-ul. Este ineficient. Poţi face networking cu investiţii mult mai reduse pe reţelele de socializare LinkedIn, Facebook”, explică Rădulescu. 

Playerii aleg să urmeze un MBA cu focus pe networking. Doar când miza e mare.

“Ce nu am făcut eu bine la MBA a fost networking, motiv pentru care oamenii vin în mod special acolo. Dintre colegii mei, cei mai mulţi au venit pentru networking, toţi au venit să înveţe, dar e o chestiune de focus. Eu am vrut să îmi bifez partea tehnică. Poate că ar trebui să mai fac un MBA să mă ocup de partea de networking. E foarte importantă în business, mai importantă decât partea tehnică. Cu cât eşti mai sus, cu atât este mai importantă”, explică Daniel Gross.