Prof. Dr. Paulo Maló: “Îmi place să ajut oameni, asta mă face fericit. Nu e ușor să-i convingi pe ceilalți că soluția simplă este și cea mai bună”

– Am stat de vorbă cu creatorul Malo Protocol®, Profesor Doctor Paulo Maló, expert mondial în implantologie, despre provocările schimbării de mentalitate și despre obstacolele implementării soluțiilor simple.

– Parteneriatul dintre Prof. Dr. Paulo Maló și grupul de clinici DENT ESTET oferă pacienților români, cu edentație parțială sau totală, șansa de a beneficia de tehnici și sisteme chirurgicale inovatoare, cu rezultate spectaculoase imediate.

– Povestea sistemului All-on-4®, un concept ce permite inserarea a patru implanturi într-o singură zi, pentru pacienții complet edentați, fără a fi necesară adiția osoasă.

Cine este Profesor Doctor Paulo Maló?

Principala mea activitate este stomatologia, aceasta este și profesia mea.

M-am specializat în cazuri complexe de reabilitare orală și am dezvoltat numeroase tehnici și produse care sunt folosite acum de medici din întreaga lume.

Probabil cele mai folosite tehnici, în prezent, sunt Immediate Load single tooth and small bridges, inventată de mine, și All-on-4®, inventată de mine. Așadar, aceasta e principala mea activitate: cercetarea și dezvoltarea de noi tehnici care să rezolve ceea ce în prezent nu poate fi rezolvat sau să găsesc soluții pentru situații și provocări de care acum nu suntem mulțumiți.

Când dezvoltăm noi tehnici, facem acest lucru din două motive: unu, să rezolvăm cazuri pe care azi nu le putem rezolva, găsind soluții mai bune decât cele existente și, doi, să tratăm oamenii. Astfel, o bună parte din timpul meu este dedicată cercetării, dar și tratamentelor.

Dar viața mea nu înseamnă doar asta. Aceasta este doar “componenta” tehnică. Nu cred că un om ar trebui să fie focusat de dimineață până seara exclusiv pe profesia sa. Dacă faci asta ești eficient, dar pierzi viziunea de ansamblu și devii foarte specializat și focusat. Eu nu vreau să îmi petrec viața focusat pe dinți, maxilar, mandibulă. Viața înseamnă mai mare de atât. Așa că am și alte domenii care mă interesează în viață, precum agricultura, creșterea de animale.

Eu sunt originar din Africa: m-am născut acolo, părinții și bunicii mei la fel, cultura africană și modul de a gândi de acolo, din zonele dezvoltate economic, acestea impactează modul meu de a fi.

Am trăit în sudul Angolei, tată meu era vânător și fermier. Am crescut în acest mediu în care oamenii erau primiți de tatăl meu pentru a trăi experiențele autentice ale zonei. Acum avem al treilea val de turiști, care vin nu doar ca să vadă animalele zonei, ci și părți neatinse de civilizație, fie că e vorba de peisaj, fie că e vorba de comunități locale. Frumusețile naturale și contemplarea lor reprezintă turismul de azi. Știu asta pentru că am și safari în Africa. Acolo sunt locuri în care natura este frumoasă și naturală, pe distanțe uriașe.

Copiii din orașe au pierdut legătura cu natura și asta nu e bine. Ei nu știu de unde vine laptele, de unde vine mâncarea. Cred că pentru a înțelege natura, trebuie să ne înțelegem pe noi. Trebuie să ne reconectăm.

Dieta nu este doar o alegere și un mod de viață, ci impactează direct organismul, inclusiv dantura.

Da, efectele sunt numeroase. Formarea dinților depinde de calciu și sănătatea, în general, este influențată de ceea ce mâncăm. Iar când vorbim de sănătatea orală, nu vorbim doar de dinți. Poți avea dinți frumoși, dar gingii cu afecțiuni. Gura nu poate fi separată de organism, totul funcționează împreună.

În stomatologie, vedem multe probleme și afecțiuni care sunt legate de dietă. În țările sărace, din cauza dietei slabe, efectele se văd și la copii.

Sunteți implicat în activități pentru minte, dar și pentru suflet.

Da, îmi doresc un echilibru. Nu sunt un dentist obișnuit, care să plece la serviciu dimineața, și, în weekenduri, la distracție.

Lucrez 50% din timp ca medic chirurg și tratez pacienți, restul de 50% din timp îl împart: 25% pentru cercetare, citit, analizat situații legate de specializarea mea, iar 25% pentru natură, agricultură. Aceasta din urmă este tot o profesie, nu un hobby. Vreau să le aduc împreună pentru ca așa sunt eu fericit. Nu pot fi fericit și nu pot supraviețui doar între patru pereți. De aceea merg în Africa și de aceea am acolo o fermă.

Nu sunt un antreprenor sau un medic care să poarte costume scumpe, sau care să cumpere obiecte scumpe, sau 50 de perechi de pantofi. Dacă îmi dai un ceas de aur, probabil îl voi vinde ca să iau un tractor.

Îmi place să ajut oameni, asta mă face fericit. Cred că asta vine și de la tata, așa m-a crescut și așa sper că vor fi și copiii mei.

Ați revoluționat domeniul stomatologiei. Cum ați făcut tranziția de la inventator la antreprenor?

Nu mulți oameni pot fi creativi, implicați în cercetare și antreprenori, pentru că gândirea e diferită la un antreprenor și la un angajat.

Majoritatea oamenilor nu pot fi antreprenori. Nu au energia, curajul, dispoziția de a face sacrificii, pentru că asta ar putea înseamna inclusiv să îți dai casa și bunurile drept garanție, către bancă, pentru a începe un business.

Dacă lucrezi pentru cineva și ai un salariu bun nu trebuie să sacrifici nimic. Dacă ai casa și mașina plătite, pune-te în situația asta de a ceda tot confortul pentru un business care poate va funcționa, poate nu. 90% dintre oameni nu ar face asta, nu și-ar asuma acest risc.

În general, oamenii sunt reticenți la risc. Desigur, există oameni valoroși în ambele tabere. În același timp, cei care nu vor să riște au un prag al stresului foarte scăzut, devin stresați și dezorientați rapid, așa că preferă un job bun, o casă confortabilă și o viață la oraș. Apoi mai există o categorie: care nu dorește să rămână 40-50 de ani în aceeași funcție, în aceeași companie, să meargă mereu la același magazin.

Eu nu sunt așa. Eu vreau provocări în viață. Vreau să construiesc ceva.

Să fii antreprenor e ceva ce există deja în tine, nu ceva ce înveți la școală?

Da, e din tine. Poate e genetic, nu știu. Dar sigur ține de contextul în care crești.

Atunci când crești într-o familie de antreprenori, vei fi și tu, pentru că știi care sunt riscurile, ești dispus să închizi un business și să o iei de la capăt. Revenind la ce spuneam, persoanele care fac cercetare și sunt creative, în mod normal, nu își asumă riscuri.

Eu cred că sunt antreprenor prin natura mea. Nu mă tem să investesc, să risc. Asta înseamnă că, de fapt, analizezi, te gândești la riscuri și spui: da sau nu. Dar nu mă tem să pierd casa și să fac un credit. Am făcut asta de multe ori.

Ați început de la zero, ca antreprenor?

Da. De la zero. Nu am avut bani nici să plătesc studiile universitare și cărțile, pentru că deși tata era un om bogat în Africa, după războiul civil, am pierdut tot. Nu am putut lua ferma, animalele, tractoarele cu noi. Am pierdut tot. Așa că a trebuit să fugim cu nimic, doar cu hainele. A trebuit să o luăm de la capăt.

Când am mers la universitate, nu aveam bani. Statul mi-a plătit o parte din obiectele necesare educației, dar, de multe ori, împrumutam cărți de la colegi sau studiam acasă la ei pentru că nu puteam să cumpăr cărțile. Asta a fost viața mea.

Acum sunt antreprenor. Lucrez mult, nu obosesc, nu îmi este frică. Ăsta e modul meu de a fi. Asta e personalitatea mea.

Pe de altă parte, am avut noroc să fiu genetic dotat cu o minte bună. Nu sunt Einstein, dar nu sunt prost. Iar, cu inteligență și mult studiu, poți inventa ceva. Iar ca să inventezi ceva, cel mai important este să ai o viziune clară, realistă. Nu trebuie să fii emoțional, ci realist. Trebuie să înțelegi problema. Pentru asta trebuie să fii inteligent. Poți învăța, dar e genetică.

Apoi creativitatea, ține tot de genetică. Poți educa, învăța tehnici, dar materialul brut e acolo. Inteligența, creativitatea sunt genetice.

Dar cea de-a treia componentă pentru reușită nu are nimic de-a face cu genetica, ci este 100% voința ta, iar asta înseamnă studiu. Vrei să petreci ore întregi, weekenduri, fără vacanțe, în care să citești, înveți, întrebi? Vrei să faci acest sacrificiu? Pentru mine nu a fost un sacrificiu. Dacă eram întrebat dacă vreau în oraș sau acasă să mai citim, să mai stăm de vorbă, alegeam să stau acasă. Încă aleg asta. Așa sunt și așa am fost și în tinerețe.

Am făcut parte din echipa națională de rugby și din cea de baschet, așa că fără țigări, fără party-uri, fără băuturi, era un mod de viață. Aveam un program, trebuia să ne culcăm devreme. Preferam să mă culc devreme și să mă scol devreme, era un mod de viață pe care mi-l doream.

Așadar, cele trei componente: minte, creativitate și studiu. Sunt esențiale și trebuie să fie toate trei pentru a inventa ceva. Mulți mă întreabă: cum ai inventat asta? Dacă pui această întrebare, înseamnă că nu înțelegi problema. Nimeni nu inventează ceva fără o provocare. Totul începe atunci când te uiți la ceva și te gândești că nu e bine făcut sau că nu există o soluție bună pentru acea problemă.

Ați văzut o problemă și ați găsit soluția All-on-4®. Cine beneficiază de această invenție?

Toți oamenii, de toate vârstele.

Beneficiază oameni tineri care suferă traume, accidente de mașină, de motocicletă, cei răniți în război. Am tratat oameni care au suferit în urma unor explozii. Plus că mai sunt afecțiuni genetice. La 16 ani, fără os care să permită implanturi, genetic.

Sigur că majoritatea pacienților au peste 60 de ani, dar tehnica All-on-4® nu a fost dezvoltată pentru o vârstă anume, ci pentru oamenii care au nevoie de dinți ficși, dar nu au suficient os. Dacă nu ai suficient os și vrei dinți ficși, ai două soluții: adiție osoasă sau All-on-4®. Grefele nu se fac ușor. Trebuie să fii sănătos. Dar dacă ai nevoie de grefe mari, ai nevoie de multă vascularizare, iar dacă ai o anumită vârstă, diabet sau alte afecțiuni și o vascularizare slabă, nu poți pune grefe de os. Nu poți planta un copac unde nu este apă. Nu ar rezista. Oasele au nevoie de o vascularizare bună pentru a supraviețui.

Pe lângă asta, această tehnică oferă o soluție mai bună estetic. În 1991-1992, întrebarea pe care mi-am pus-o a fost: chiar trebuie să avem atâtea implanturi? Atunci credeam că ne trebuie multe implaturi pentru a avea dinți ficși iar, ca să faci asta, era nevoie de mult os. Dacă tu crezi că îți trebuie 8-14 implanturi pentru a crea toată gura, atunci trebuie să faci grefe de os peste tot. Atunci întrebarea era: dacă nu e nevoie de atâtea implanturi?

Ați înlocuit o soluție complicată cu una simplă?

Da, cu toate acestea nu este deloc simplu să îi convingi pe ceilalți că soluția simplă este și cea mai bună. E mai dificil să faci ceva în pași simpli.

Ca să obții asta trebuie să studiezi mult. De exemplu, All-on-4®. Înainte de această tehnică, toți făceau peste opt implanturi, dar nimeni nu a luat în calcul să reducă numărul lor pentru că mintea e blocată în ceea ce înveți la universitate. Așa scrie în carte, la capitolul trei. Dar, uneori, trebuie să gândești în afara cărților.

Când le predau elevilor le spun: când iei o carte mai întâi te uiți la ea, la coperta ei, dar trebuie să știi că, în această carte, este ceea ce crede autorul că e corect. Și pentru orice carte tehnică pe care o citești trebuie să gândești așa: această carte este scrisă de această persoană și cartea asta este ceea ce crede acea persoană că e corect.

În tehnică, dar mai ales în medicină, există câteva lucruri validate, fără urmă de îndoială, dar, realitatea este că pentru majoritatea lucrurilor nu suntem 100% siguri.

Medicina nu este matematică…

Nu este. Sunt multe lucruri în medicină care știm că funcționează bine, în care 2+2 înseamnă 4. Dar, în general, nu e așa. Multe din soluții nu aveau o bază științifică, de aceea este foarte important să expui ceva bazat pe experimente cu valoare științifică. Problema este că poți ajunge la rezultate greșite atunci când nu este bine organizat studiul, și ulterior îți dai seama, introduci variabilele corecte și așa obții un alt rezultat.

Ce trebuie să faci ca să schimbi mentalități?

Eu am inventat protocolul Immediate Load Single Tooth and Small Bridges. Eu l-am inventat la doi ani după ce am absolvit universitatea și l-am vândut către compania americană Nobel Biocare. Eram tânăr, voiam să public lucrarea mea, dar nu a vrut nimeni. Aveam 20 de cazuri, cu rezultate. Nu au vrut să publice pentru că nu credeau rezultatele, deși vedeau datele științifice. Atunci când ți-ai format deja o opinie, nu mai poți crede ce îți spun. Să spunem că tu crezi în Dumnezeu. Dacă eu pot demonstra științific că Dumnezeu nu există, tu nu mă vei crede. Vei refuza să mă crezi pentru că e împotriva întregii tale structuri. Nici eu nu am fost crezut, pentru că era scris în “Biblie” că trebuie să aștepți 5 luni pentru încărcarea unui implant, pentru a pune coroana pe implant. Când eu am spus că poți pune implant și să îl folosești imediat, ei au spus că nu e acceptabil. Nu au vrut să publice asta. Pentru că toți ceilalți profesori spuneau altceva, iar eu abia absolvisem. Nu am putut publica, așa că am luat datele și am ajuns la Nobel Biocare și la doctorul Per-Ingvar Branemark. Acesta din urmă nu a crezut în Immediate Load Single Tooth and Small Bridges, a zis că nu crede că poate funcționa pe termen lung, dar mi-a permis să public rezultatele studiului, însă nu în literatura de specialitate, ci în publicația companiei, Talk of the Times. Dar publicațiile internaționale de specialitate nu au fost de acord, au susținut că e o nebunie. Privind în urmă, dacă mă întrebi ce mi-a schimbat viața, totul a început cu Immediate Load Single Tooth and Small Bridges. Această invenție mi-a schimbat viața, tehnicile și produsele ulterioare au venit de aici.

Și dacă ideea nu ar fi fost publicată deloc?

Altcineva ar fi avut aceeași idee și puterea de a o publica. Multe dintre ideile de azi nu sunt noi, au mai bine de 20 de ani, dar există persoane care au puterea și resursele pentru a le publica. Așa că ne întoarcem la ce am spus despre energie, riscuri. Când am publicat, colegii din domeniu nu au crezut în invenția mea. În 1993, am creat protocolul All-on-4®. Toți spuneau că trebuie să aștepți 6 luni, că trebuie să fie mai multe implanturi, paralele. Am zis: nu 8 implanturi, ci 4, și nu le pun paralel, le pun în 45 de grade, și le montez în aceeași zi. Nu era acceptabil atunci.

În ce constă inovația All-on-4® și de ce nu a fost acceptată de la început?

All-on-4® se bazează pe inserarea a 4 implanturi, în unghi de 45 de grade, puntea întreagă în acrilic și fără un timp de așteptare pentru încărcare. Dacă erau mai mulți factori acceptați și unul singur nou, poate că invenția și protocolul erau acceptate mai ușor. Dar când toți factorii sunt complet diferiți de ce ai învățat la universitate, nu ai șanse să fii crezut. Oamenii nu sunt pregătiți să accepte ideile pe care nu le înțeleg. Când inventezi ceva, poate fi o invenție acceptată de logică, ceva ce ceilalți înțeleg și acceptă, dar există și inovații disruptive. Poate 5 % le vor înțelege, dar ceilalți vor deveni agresivi. Așa e natura umană. Mi-a luat aproape 10 ani pentru ca All-on-4® să fie acceptat. Am prezentat această tehnică multor companii, colegi. La Nobel Biocare am întâlnit un inginer mecanic care a zis că e o idee grozavă și m-a încurajat să nu renunț. Așa că am revenit an de an, până când, după schimbarea CEO-ului companiei, pentru prima oară o femeie, aleasă ca CEO și care venea din alt domeniu decât stomatologia, a decis să aibă încredere în noul protocol, iar asta a schimbat viața a mii de oameni.

Trebuie să creadă și ceilalți în noua idee pentru a avea succes?

Da, nu e de ajuns să creezi ceva, nici să demonstrezi că funcționează. Aici intervine partea de antreprenoriat. Un inventator, dacă nu este comercializat, dacă nu produce nimic, atunci e egal cu zero. Cum pot convinge pe cineva cu putere comercială să facă produsul realizabil pentru oameni? Mi-a luat aproape 10 ani. Am bătut la multe uși, de fapt, la toate ușile. Am vorbit cu toți cei pe care i-am întâlnit despre această tehnică, am încercat să stabilesc întâlniri cu cât mai mulți dezvoltatori. Unii nici nu au vrut să ne vedem, alții au dat răspunsuri politicoase. Unele răspunsuri au rănit. Alții au râs. Asta mi-a arătat multe despre natura umană. Și am învățat că inovațiile disruptive trec prin mai multe etape: la început sunt ignorate, apoi ceilalți luptă împotriva noii idei, apoi împotriva persoanei care a avut-o discreditând-o, apoi i se ia invenția, în final o acceptă și i se alătură. Aceasta a fost experiența mea. Din fericire, ideea mea a fost finanțată, a fost un succes, iar acum ajută oamenii în întreaga lume.

(N.A – Immediate Load Single Tooth and Small Bridges este procedura inventată de prof. dr. Paulo Maló prin care, în momentul inserării implantului (implanturilor), se fixează și lucrarea protetică provizorie, fie că este vorba despre o coroană dentară sau o punte dentară)