Prevăzută iniţial pentru luni, anunţarea firmelor ce au obţinut concesiunile a fost întârziată cu o zi şi se va realiza marţi, 30 iunie, din cauza unei furtuni de nisip ce a dus la închiderea aeroportului din Bagdad. Incidentul i-a împiedicat pe mulţi dintre reprezentanţii companiilor petroliere străine să ajungă la timp în Irak.
Reuniunea ar putea fi continuată şi miercuri, dacă este necesar, a precizat ministerul irakian al petrolului.
În total, 31 de societăţi petroliere străine au depus oferte pentru exploatarea a şase mari câmpuri petrolifere, situate în sudul şi nordul ţării, cu rezerve estimate la 43 miliarde de barili.
Cele şase câmpuri sunt Rumaila (sudul ţări), cu zăcăminte estimate la 17,7 miliarde de barili, Kirkuk (nord, 7,9 miliarde barili), Qurna-Vest (sud, 8,5 miliarde barili), Zubair (sud, 4 miliarde barili), Bai Hassan (nord, 2,4 miliarde barili) şi Missane (sud, 2,6 miliarde barili).
Irakul va mai atribui şi două contracte de exploatare a două zăcăminte de gaze naturale, situate la vest şi la nord de Bagdad.
Între companiile ofertante se regăsesc giganţii petrolieri Chevron, ExxonMobil, ConocoPhillips, BP sau Shell, dar şi firme europene (Total – Franţa, Eni, Edison – Italia, Repsol – Spania, StatoilHydro – Norvegia, Maersk Olie og Gas – Danemarca), chineze (Sinochem, Sinopec CNOOC, CNPC), japoneze (INPEX, Japex), ruseşti (Gazprom Neft şi Lukoil) şi australiene (BHP Billiton, Woodside Petroleum). Petronas din Malaiezia, TPAO din Turcia sau ONGC Videsh din India se numără, de asemenea, printre ofertanţi.
Contractele vor trebui ulterior aprobate de consiliul de miniştri, însă nu trebuie prezentate Parlamentului. Obiectivul guvernului irakian este de a majora producţia ţării de la 2,4 milioane de barili pe zi în prezent la mai mult de 4 milioane de barili/zi peste cinci ani.
Creşterea producţiei de petrol ar urma să aducă Irakului cel puţin 1.700 miliarde de dolari în următorii 20 de ani, care vor finanţa reconstrucţia ţării, răvăşită de 30 de ani de războaie şi de embargoul internaţional. Potrivit ministerului irakian al petrolului, doar 30 miliarde dolari vor reveni companiilor alese pentru exploatarea zăcămintelor, statul urmând să rămână stăpânul rezervelor ţării.
Pentru companiile petroliere străine, aceasta este o ocazie de a reveni în Irak, după naţionalizarea Iraq Petroleum Company, în 1972.
„Din cauza sancţiunilor şi războaielor, nicio companie nu dorea sau nu putea investi. Astăzi, ţara se stabilizează, atât pe planul securităţii, cât şi în ceea ce priveşte instituţiile”, spune Ruba Husari, expertă în domeniul petrolier, citată de AFP.
Unii specialişti subliniază că Irakul este una dintre puţinele ţări din lume care vor înregistra în următoarele decenii o creştere a producţiei de petrol, ceea ce constituie o oportunitate rară pentru grupurile petroliere.
Totuşi, decizia guvernului irakian de a concesiona unor firme străine exploatarea marilor zăcăminte nu a fost lipsită de controverse.
Pe de o parte, firmele străine au dat de înţeles că nu sunt mulţumite de condiţiile contractuale, pentru că trebuie să se asocieze cu societăţi publice irakiene, în principal South Oil Company (SOC), şi să partajeze gestiunea câmpurilor petroliere, deşi finanţează dezvoltarea acestora în proporţie de 100%. În plus, firmele străine vor primi o sumă fixă pe baril, dar doar după ce au atins un prag de producţie fixat de guvern.
Însă tentaţia rămâne foarte mare pentru firmele străine, spun specialiştii, în condiţiile în care Irakul va mai acorda 16 licenţe pentru dezvoltarea unor câmpuri neexploatate, la începutul lui 2010.
Pe de altă parte, reprezentanţii companiilor petroliere irakiene sunt nemulţumiţi de pierderea controlului asupra zăcămintelor şi susţin că pot atinge aceleaşi obiective de producţie singure şi într-un timp mai scurt decât firmele străine.
„Câmpurile în discuţie reprezintă 85% din producţia actuală şi 50% din rezerve. O pierdere a controlului lor ar reprezenta moartea societăţilor naţionale”, avertizează directorul general al SOC, Fayadh Hassan Nima.
Firmele străine scot în evidenţă, în schimb, provocările pentru exploatarea zăcămintelor irakiene, în condiţii în care există probleme mari legate de securitate.
„Securitatea este un cost uriaş, dar suntem obişnuiţi cu asta la marile companii. Lucrăm în unele locuri dificile, precum Nigeria. Aş estima că, la un proiect, cheltuielile legate de securitate vor spori costurile totale cu 10-15%”, a declarat, pentru Reuters, un director de la o mare firmă petrolieră, sub condiţia anonimatului.
De altfel, firmele petroliere străine interesate de contracte în Irak au angajat deja firme de securitate, iar specialiştii se aşteaptă ca grupurile să încerce să-şi minimizeze expunerea directă la riscuri prin apelarea la forţă de muncă locală şi subcontractori.
