Pe 1 august — sau, mai corect spus, pe 31 iulie, dacă îl întrebi chiar pe el — Horațiu Mălăele împlinește 73 de ani. Actor, regizor, caricaturist, scriitor și, mai presus de toate, spirit liber și inconfundabil, Mălăele este un nume care a cucerit scena artistică românească nu prin conformism, ci prin genialitate.
O genialitate care, paradoxal, părea imposibilă la început. „M-am născut șașiu, bâlbâit, cu toate componentele unui eșec enorm”, își amintește polivalentul artist cu acea ironie fină care îl definește. Într-o lume care i-a pus etichete grele încă din copilărie -„prostul clasei”, „dislexicul care citește greu”, „băiatul care desenează urât” -, Mălăele a fost, pentru mult timp, personajul principal într-un scenariu dureros. Însă destinul avea alte planuri.
La mulți ani, Horațiu Mălăele: ”Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă”
”Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă. Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine. Eram numit «prostu’ clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate. Mi se spunea mereu că desenez urât şi de atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: «Tu eşti un geniu». Iar eu am început să fiu.” (Horațiu Mălăele).
Din Târgu Jiu pe cele mai mari scene
Născut la Târgu Jiu, Horațiu Valentin Mălăele a avut prima expoziție de grafică la doar 18 ani, în orașul natal. A visat, inițial, la Institutul de Arte Plastice, dar destinul l-a dus spre Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, pe care l-a absolvit în 1975, sub îndrumarea maestrului Octavian Cotescu. Și-a început cariera pe scena Teatrului Național din Piatra Neamț, dar repede a devenit un nume nelipsit în teatrele mari din București: Nottara, Odeon, Bulandra, Teatrul de Comedie și Teatrul Național. A debutat ca regizor în 1982 cu piesa ”O sărbătoare princiară”. Apoi a urmat o întreagă polivalență de roluri în teatru și filme, spectacole. În film, a intrat devreme, încă din anii studenției, în pelicula ”Muntele ascun”s. De-a lungul carierei, a adunat peste 60 de titluri, de la comedii savuroase precum, ”Păcală”, ”Secretul armei… secrete”, sau ”Muntele ascuns”. Filmografia este completată cu roluri magistrale în ”Magnatul”, ”Ticăloșii”, ”Moromeții2”, și ”Moromeții3” ori ale sale ”Nuntă mută” și ”Funerarii fericite”.
Horațiu Mălăele, geniul care râde, joacă, regizează și ... desenează
Horațiu Mălăele este și un desenator prolific. De-a lungul anilor, a avut peste 3000 de expoziții de caricatură, reușind să îmbine umorul cu o reflecție profundă asupra lumii. „Viața este ca o masă la restaurant: copilăria din partea casei, maturitatea – felul de bază, bătrâneţea – desertul, moartea – nota de plată.”
Premiile, pentru Mălăele, n-au fost niciodată un scop, dar au venit firesc. Printre cele mai importante se numără Premiul UNITER (1998), Premiul de Excelență al Festivalului Comedy Cluj (2012), Premiul pentru regie la Festivalul Comediei Românești, și distincții pentru interpretare și regie la festivaluri din întreaga țară. Este unul dintre cei mai iubiți și bine plătiți actori ai scenei românești, dar rămâne, în esență, același simpatic artist. La 73 de ani, Horațiu Mălăele, care a devenit și bunic, nu pare deloc pregătit să se așeze la „nota de plată”. Regizează, joacă, scrie, desenează și continuă să inspire fiind unul dintre cei mai iubiți actori chiar și de tinerele generații.
