Pe termen scurt, redresarea economică va exploata conjunctura favorabilă creată. O creştere economică în ultimul trimestru al anului 2009 este din ce în ce mai probabilă. La aceasta vor contribui atât efectul de bază, cât şi evoluţia economiei globale. Impactul ciclului politic, generat de alegerile prezidenţiale, va avea şi el un rol important. În acest scenariu, contracţia anuală a economiei româneşti s-ar situa undeva în jurul valorii de -7%.
Pe plan global, colapsul comerţului internaţional pare să fi atins deja minimul în trimestrul al doilea al anului 2009. Evoluţia pozitivă din ultimele luni a producţiei industriale din zona UE nu face decât să întărească această idee. Astfel, efectele tranzitorii ale şocului de pe partea cererii, care au declanşat în primă instanţă reducerea cu peste 15% a comerţului mondial, par să se atenueze destul de rapid. Este posibil ca această revigorare a activităţilor de comerţ internaţional să se facă însă cu unele ajustări. Pentru România, acest fapt ar reprezenta o oportunitate care, exploatată într-un mod inteligent, ar asigura o creştere economică bazată pe fundamente solide în următorii ani. În multe dintre ţările dezvoltate, criza economică a expus excesul de capacitate existent în aceste economii. Sectoare întregi continuă să se ajusteze, reducându-şi capacităţile de producţie cu procentaje ce pot ajunge şi până la 20%, cum este, de exemplu, cazul industriei constructoare de maşini.
În contrast, economia României suferă de o deficienţă a capacităţilor productive. Ideea este ca România să devină atractivă pentru investiţii care generează astfel de activităţi productive nu neapărat în industrii aflate în căutarea unor oportunităţi de relocare, ci mai ales în acele sectoare care vor alimenta cererea de produse noi. Din acest punct de vedere, este clar că nivelul investiţiilor în economie trebuie să crească. Însă fără o sincronizare coerentă a politicilor economice, atractivitatea României va rămâne în continuare la nivel conjunctural.
Haosul politic existent creşte implicit prima de risc a oricărei investiţii şi, deci, şi a randamentului sperat. Faptul că evoluţia economică pare oarecum decuplată de situaţia politică este doar o aparenţă. În contextul curent, economia României se află într-un echilibru inferior, în care ponderea interesului factorilor decizionali pentru elementele legate strict de evoluţia economică este aproape zero. Stabilitatea relativă a politicii fiscale din ultimii ani este un element pozitiv. Însă şi acesta este pe cale să se deterioreze, în urma speculaţiilor legate de posibile creşteri ale unor taxe şi impozite.
Un fapt paradoxal, dacă se ţine seama de teoria economică, dar şi de evidenţa empirică. Orice creştere a impozitării în acest moment nu va face decât să adâncească şi să prelungească inutil criza economică. În contextul macroeconomic actual, politica monetară este prea restrictivă. Ultima decizie a BNR de a reduce nivelul rezervelor minime obligatorii la pasivele în valută cu 5%, luată într-o şedinţă extraordinară, a avut un obiectiv aparte, şi anume finanţarea deficitului bugetar. Pentru economie însă, este necesar un nivel mai scăzut al ratei dobânzilor, nivel care ar facilita activitatea de investiţii în capacităţi productive. Este de aşteptat ca influxul de capital străin atras în această direcţie să compenseze orice ieşiri de capital, axat în prezent în investiţii favorizate de o rată mai mare a dobânzii.
> Laurian Lungu este managing partner al institutului de previziuni macroeconomice Macroanalitica.