Președintele ucrainean Volodimir Zelensky a vizitat România pe 10 octombrie, dar vizita nu a decurs în totalitate conform planului, cu un discurs programat în fața legislativului țării amânat în ultimul moment, scrie foreignpolicy.com.
Zelensky însuși a anulat discursul, dar adevăratul motiv a fost respingerea partidului naționalist de opoziție din România, Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR), care a amenințat că va protesta împotriva discursului. Partidul și-a dublat susținătorii de la alegerile parlamentare din 2020. Și conduce în unele sondaje pentru alegerile pentru Uniunea Europeană de anul viitor, chiar dacă Ucraina și Moldova au interzis liderului său să intre în țările lor din cauza presupuselor legături cu Kremlinul.
Țara a ajuns într-un punct de cotitură – atât în ceea ce privește poziția față de Ucraina, cât și poziția sa în Europa. În urma revenirii controversatului populist al Slovaciei Robert Fico și a schimbării sale ulterioare către o poziție apropiată de cea a Ungariei în ceea ce privește sprijinul european pentru Kiev, Bucureștiul va deveni probabil următorul câmp de luptă pentru agendă. Doar că este mult mai important.
România joacă un rol major în furnizarea de ajutor umanitar și livrarea de echipamente militare Ucrainei, dar, cel mai important, este aliatul cheie pentru a permite cerealelor să ajungă pe piețele mondiale. Mai mult de jumătate din cerealele ucrainene au fost exportate prin România de când invazia pe scară largă a Rusiei a început în februarie anul trecut.
Relațiile României cu Kievul sunt o problemă sensibilă pe plan intern și internațional. Potențiala turnură a României va avea ramificații majore pentru mediul economic și politic mai larg al Europei, întrucât țara urmează să joace, de asemenea, un rol cheie în securitatea energetică europeană și globală în următorii ani.
În luna iunie, multinaționala austriacă OMV și compania românească de gaze Romgaz au anunțat că intenționează să investească până la 4 miliarde de euro în exploatarea zăcămintelor de gaze naturale în Marea Neagră, un proiect despre care companiile cred că ar putea produce cel puțin 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Dezvoltarea infrastructurii urmează să înceapă anul viitor și se speră ca producția să înceapă în 2027. Dezvoltarea acestei resurse oferă promisiunea atenuării amenințărilor rusești pe termen mediu datorită promisiunii industriei proprii de hidrocarburi din România.
Dezvoltarea cu succes a producției de gaze a României oferă capacitatea de a eroda arma economică cheie pe care Kremlinul a folosit-o împotriva Europei alături de războiul său din Ucraina, și anume aprovizionarea cu gaze naturale care a început înainte de invazia la scară largă și s-a intensificat ulterior în timpul acesteia.
Impactul strategiei Kremlinului a fost semnificativ, conducând inflația la maxime nemaivăzute în decenii, deși Uniunea Europeană a reușit să-și reducă dependența de gazul natural rusesc – gazul rusesc scăzând la doar 8,4% din importurile europene în primele șapte luni ale anului 2023, în scădere de la 45% în 2021.
Cu toate acestea, Kremlinul lasă de înțeles că monitorizează economiile europene și vrea să împiedice ajutorul acordat Ucrainei, și prin alte mărfuri. Retragerea Rusiei din Inițiativa pentru Cereale de la Marea Neagră în iulie nu a avut impactul major asupra prețurilor la cereale la nivel mondial, dar a crescut tensiunile asupra piețelor europene de gaz. Mai mult, a creat o dezbatere în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului de la Kiev împotriva Ungariei, Poloniei și Slovaciei din cauza restricțiilor unilaterale asupra cerealelor ucrainene, în timp ce AUR și alte partide politice românești au cochetat și ele cu o astfel de acțiune. Nu există nicio îndoială că Rusia va continua astfel de acțiuni în diferite categorii de mărfuri.
Dar gazul este, fără îndoială, cel mai important, cu o piață globală atentă, care este sensibilă cu privire la orice întrerupere a aprovizionării în viitorul apropiat. Săptămâna trecută, prețurile la gaze europene și globale au crescut din cauza unei scurgeri suspecte dintr-o conductă offshore între Finlanda și Estonia, așa cum s-a întâmplat și în timpul grevelor din Australia, în august. Creșterile ulterioare ale prețurilor la gaze amenință, de asemenea, să ducă la creșterea inflației, care, la rândul său, va aduce creșteri ale ratelor la credite și costuri politice și economice.
Prin urmare, este esențial pentru Ucraina ca Europa și Occidentul să aibă acces la gazul românesc cât mai curând posibil. Rusia, pe de altă parte, are toate motivele să se opună. Militarizarea Mării Negre de către Rusia – unde susține că apele teritoriale se învecinează cu România prin ocuparea ilegală și anexarea Crimeei – este o amenințare imediată evidentă, dar nu singura, iar în România ar putea căuta să profite de relativa lipsă de atenție a pieței pentru a încerca să submineze proiectul.
