Mai mult sau mai puţin facebook, demersul domnişoarei Svet este o explozie de naturaleţe în climatul de oboseală conceptuală în care zace gândirea politică românească.

Şi totuşi, parcă ar fi trebuit ceva mai mult decât spontaneitate şi naturaleţe ca să ne convingem că “România ar trebui condusă ca o afacere”, chiar dacă afacerile Alexandrei Svet sau ale prietenilor săi sunt de succes.

Abordarea guvernării ca pe un act de management antreprenorial nu este nouă în teoria economică, dar asistăm, în prezent, la o reevaluare în sensul completării ei cu cerinţele uneia dintre marile provocări ale conceptului de guvernare modernă, exprimat prin problematica extrem de largă şi de complicată a “valorii sociale a afacerilor”. Aşa se explică de ce economiile moderne şi performante, occidentale şi asiatice, fac importante eforturi de a ieşi din criză şi prin încercarea de a regândi raportul dintre economic şi social. Din această perspectivă, profitul afacerilor este perceput ca un element necesar, dar în niciun caz ca un scop final al afacerii, ceea ce impune aprecierea rolului şi importanţei acesteia şi din punctul de vedere al valorii sociale create. Prin valoare socială a afacerii se înţelege gradul în care rezultatul activităţii economice contribuie la acoperirea unor utilităţi sociale nu prin efectele indirecte ale politicilor fiscale (metoda clasică), ci direct prin redimensionarea, la nivelul afacerii, a proporţiilor în care profitul este împărţit între trei segmente importante: remunerarea muncii, investiţii de capital şi activităţi speculative.

Evident, o astfel de abordare presupune două elemente majore: existenţa unui parteneriat activ şi responsabil între “afaceri” şi stat, cu condiţia ca statul să fie garantul unei strategii de dezvoltare pe termen lung, şi existenţa unui consens politic pe obiective naţionale majore. Din păcate, ambele elemente sunt absente în România de azi, ceea ce face ca propunerea domnişoarei Svet să nu fie aplicabilă decât prin latura ei tehnică, sub forma unui simplu plan de afaceri care nu va reuşi niciodată să realizeze ceea ce domnia sa doreşte, adică nu numai modernizarea economiei, ci şi civilizarea unei ţări care are nevoie de o schimbare profundă a mentalităţilor, comportamentelor şi scării de valori.

Manifestul Alexandrei Svet poate nu reuşeşte să clarifice pe deplin cum ar putea România să fie condusă ca o afacere, dar ne arată foarte clar că România este încă o foarte bună afacere pentru mulţi “afacerişti” români sau străini. Iată de ce România nu mai este a noastră. Este a lor.

>Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European