AcasăActualitateOpiniiPrețuri mari la energie. 20 de cauze și izvoare pentru soluții

Prețuri mari la energie. 20 de cauze și izvoare pentru soluții

  • O perspectivă managerială a antreprenorului Octavian Bădescu

 

  1. Scaderea ofertei: capacitatile de productie de energie au scazut, unele la cererea altora, altele din ignoranta managementului politic autohton. Este eronat si trebuie crescuta productia, iar Romania are resursele necesare, pe toate tipurile de materie prima.

 

  1. Cresterea cererii: tot datorita unor decizii nefericite ale factorului politic, productia industriala a avut de suferit in ultimii doi ani si acum, pe masura ce restictiile impuse si panica indusa de acelasi factor politic s-au diminuat, cresterea a crescut pe moment mai mult decat era normal intr-o economie cu o evolutie costanta.

 

  1. Expansiunea monetara fara acoperire. Nu exista crestere generalizata a preturilor in lipsa expansiunii monetare, iar aici guvernele care au permanent deficit bugetar si bancile centrale care le finanteaza au responsabilitatea, nu cetatenii. Principalii prejudiciati sunt cei cu venituri mici fixe, provenite din salarii si pensii, mai ales cei cu venituri si consumuri mici.

 

  1. Tot felul de taxe impuse de catre acelasi management politic, de prin lume si de la noi.

 

  1. Cresterea mai lenta a preturilor in trecut, in raport cu expansiunea monetara.

 

  1. Cresterea costurilor cu forta de munca, crestere stimulate de deciziile aceluiasi factor politic.

 

  1. Costurile mari ale productiei interne, generate de folosirea companiilor de stat pe post de “case de schimb valutar”, care transforma voturile in bani si invers, companii capusate de catre factorul politic, care extrage resurse de la ele si le incarca structura de costuri.

 

  1. Supra-reglementarea care diminueaza si descurajeaza competitia, ceea ce favorizeaza cartelizarea.

 

  1. Toata lumea, mai putin consumatorii, au de castigat din cresterea preturilor. Statul are incasari mai mari, ANRE ca reglementator de asemenea, companiile cu actionarii si salariatii lor. Cine apara interesul consumatorului? Nu exista mecanismul motivational necesar apararii de catre cineva a interesului consumatorilor.

 

  1. Dificultatea reformarii companiilor si reglementatorului, ambele resursofage si cu caracteristici de “stat in stat”. Doar la bugetul reglementatorului fiecare cetatean contribuie cu cativa Euro anual, peste ¾ din bani fiind cheltuiti cu salariile.

 

  1. Decuplarea dintre putere si responsabilitate din zona deciziei politice si chiar si din zona companiilor Politicienii si cei numiti de catre dansii, managementul organizatiilor au o putere de influenta a rezultatelor disproportionat de mare cu responsabilitatea individuala, patrimoniala sau penala.
  2. Arhitecturarea incorecta a sistemelor. Este necesar a fi gandita optimizarea arhitecturii institutionale, a fi calculate preturile corecte ale materiilor prime, cantitatile de materii prime ce pot fi consumate pentru intern si pentru extern, preturile si cantitatile optime ce trebuie practicate pe intern si pe extern pentru maximizarea eficientei, modul de securizare a predictibilitatii incasarii.

 

  1. Forma de proprietate si de administrare. Proprietatea “de stat” nu insemna “a tuturor”, iar statul e cel mai prost administrator. O formula mai optima ar fi aceea in care proprietatea de stat sa poata fi a cetatenilor si in care administrarea resurselor sa fie proportionala cu actionariatul si separata de zona de reglementare.

 

  1. Lipsa reglementarii in zona de anticipare si de predictibilitate a cererii, consumului si cashflow-ului.

 

  1. Subventionarea prin politica de pret a consumului tarilor cu consumuri mari si dependente de importul de energie, precum si a marilor consumatori, favorizarea risipei.

 

  1. Plafonarea preturilor la un nivel prea ridicat favorizeaza cresterea artificiala si avantajeaza pe marii consumatori.

 

  1. Urbanizarea, care a generat un grad mare de dependenta de furnizori si de reglementator a unei mari parti a populatiei.

 

  1. Un PIB relativ mic al Romaniei raportat la suprafata si la resursele naturale ale sale, ceea ce denota ineficienta si face ca si suportabilitatea costurilor sa fie mai dificila.

 

  1. Taxele mari, birocratia, costurile mari ale statului, structura bugetara eronata, un deficit de concurenta pe piata, o moneda inflationista – toti acestia sunt factori care trag o societate in jos. Este necesar a fi in primul rand redusa taxarea veniturilor, nu a consumului.

 

  1. Populatia, care nu reactioneaza si nu penalizeaza comportamentul factorilor politici nepriceputi, ignoranti, tributari propriilor interese si intereselor altora.

 

Ultimele Articole