În ultimii 30 de ani, PIB-ul României a crescut de aproape șase ori, indicele câștigului salarial real a fost de 225% față de 1990, populația a scăzut de la 23 milioane la aproape 19 milioane, raportul de 2,4 salariați la un pensionar, de la finele lui 1989, s-a modificat în timp, ajungându-se la o oarece paritate, după ce numărul de pensionari a fost mai ridicat ani de zile, economia s-a confruntat cu dispariția unor industrii întregi dar a căpătat altele noi, și, ce e foarte important, libertățile individuale sunt la standardele democratice europene. România a plecat din comunism, a trecut printr-o tranziție la economia de piață și acum este membră NATO și UE. Siguranța țării se află la cele mai înalte cote iar fluxul de bani veniți dinspre Europa este unul consistent, pentru că România este mai mult beneficiar decât un contributor la bugetul Comisiei Europene. În aceste trei decenii, au dispărut coloși industriali precum ARO Câmpulung, Tractorul Brașov, rafinării, combinate petrochimice, dar au apărut industrii noi, cum ar fi comunicațiile, IT&C, țara noastră având în prezent una dintre cele mai mari viteze de internet din lume iar Bucureștiul este un hub regional pentru companiile mari din zona respectivă.

În 1989, PIB-ul era echivalentul a 42,6 milioane de euro. Până la începerea negocierilor cu UE pentru aderare, progresul a fost lent iar privatizările mergeau cu frâna trasă. Era perioada când băncile, în frunte cu Bancorex, erau devalizate și falimentate. A urmat o creștere a economiei, din 2000, atingându-se un vârf în 2008, în al doilea an de UE. PIB-ul a ajuns la aproape 140 miliarde de euro. Criza economică mondială a afectat evoluția economiei iar revenirea s-a produs din 2010. În 2019, România a atins cel mai înalt nivel economic din istorie, cu un PIB de 250 miliarde de euro. Pandemia a lovit în trendul de creștere iar în 2020 ne așteptăm la o scădere serioasă.

Evoluția PIB-ului (miliarde de euro)

Evoluția PIB pe cap de locuitor (euro)

România a început anii 90 cu o structură economică în care industria excela, având o contribuție de 46%. Agricultura o seconda, cu o pondere de 25%. În acești 30 de ani, influența acestora s-a diluat. De exemplu, în perioada 1 ianurie-30 septembrie 2020, industria a avut o pondere de 20,2% la formarea PIB, agricultura, silvicultura și pescuitul cu 4,2%. Activitățile de spectacole, culturale și recreative; reparații de produse de uz casnic și alte servicii au avut o  pondere de 2,7% la formarea PIB, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor; transport şi depozitare; hoteluri şi restaurante au avut o pondere de 18,5%. Construcțiile au avut o pondere de 4,7%, informațiile și comunicațiile de 6,8%.

Din 1990 și până azi, puterea de cumpărare a românilor a crescut. Florin Georgescu, prim vice-guvernator al Băncii Naționale a României, arată în lucrarea sa ”Capitalul în România”, că în 1989, un salariu mediu era echivalent cu patru coșuri medii de consum alimentar, pentru că din cauza penuriei de produse alimentare, acestea se găseau de cele mai multe ori la suprapreț. La coșul alimentar mediu aveau acces 8,2 milioane de persoane. În anul 2014, un salariu mediu echivala cu 8,4 coșuri medii de consum, deci mai mul decât dublu față de economia socialistă. La coșul alimentar aveau, însă, acces, doar 4,4 milioane de persoane, jumătate față de anul 1989. De asemenea, pensia medie reprezenta, în urmă cu 30 de ani, 3,6 coșuri de consum și la acest coș alimentar aveau acces 3,7 milioane de persoane. În anul 2014, o pensie medie reprezenta 5,3 coșuri de consum, la care aveau acces 5,2 milioane de persoane.

Evoluția salariului mediu (lei)

Anul 1990 a început cu o economie unde proprietatea de stat omniprezentă. Unele unități industriale au fost privatizate, cu succes sau nu, iar altele au sucombat pentru că nu s-au adaptat. Astăzi, din vechea industrie au mai rămas coloși economici precum Dacia, Automobile Craiova, combinatele de la Galați, Reșița, Hunedoara, Slatina, Zalău, rafinăriile Petromidia, Petrobrazi, Petrotel, unele unități din zona îngrășămintelor, precum Azomureș, Amonil etc., centralale electrice de la Turceni, Rovinari, Craiova, hidrocentralele mari, s-au finalizat reactoarele 1 și 2 de la Cernavodă etc. Zona de minerit s-a restrâns foarte mult, sute de cariere din zona minereurilor sau din sectrorul carbonifer închizându-se. Înainte, prețurile erau fixate de stat, iar acum economia de piață este predominantă și puține activități mai au prețuri impuse.

Acești ultimi 30 de ani s-au caracterizat și printr-o revenire a datoriei externe a României precum și o acumulare a deficitelor. Ceaușescu a plătit toată datoria externă, chiar cu un an înainte de termen. Ideea lui era să fie cât mai puțin dependent de extern și să aibă o industrie care să se autosusține cu resurse interne. Acum, datoria externă se ridică la aproape 120 miliarde de euro. Pentru că veniturile la buget sunt scăzute, comparativ cu cele ale statelor din regiune și din Vest, și pentru că cheltuielile statului sunt tot mai ridicate, multe dintre ele fiind rodul măsurilor populiste luate de guverne, România trebuie să se împrumute pentru a plăti pensii, salarii, ajutoare, investiții și să plătească împrumuturile din urmă. La finele lui septembrie 2020, datoria publică a ajuns la 42,9% din PIB. În mod normal, acest nivel nu ar trebui să îngrijoreze foarte mult, pentru că UE acceptă un maxim de 60%, însă datoria se situează pe un trend de creștere, cu un salt important în 2020, an pandemic, și că trebuie plătită. Înainte de pandemie, România consemna deficite tot mai mari, comercial, de deficit de cont curent, din cauză că producția internă nu satisface cererea. Și prin urmare, s-au căutat produse create de către alții, iar banii românilor au ieșit din țară.

În cele trei decenii scurse de la căderea comunismului, România a cunoscut patru recesiuni. Prima a fost în 1992, atunci când produsul intern brut a ajuns cu 30% mai mic decât în 1989. A doua a fost în perioada 1997-1999, atunci când restructurarea sau închiderea unor întreprinderi a creat dezechilibre majore în economie. Apoi au venit crizele din exterior, cea de la finele lui 2008, și cea din 2020, cauzată de pandemia de coronavirus. Acum, la intrarea în cel de-al patrulea deceniu de libertate, România se află în plină criză economică, cu multe domenii, precum Horeca, cea a organizării de evenimente, etc. care nu funcționează. Revenirea este prevăzută în 2021.