Românii au înregistrat o creștere constantă a consumului de carne de pui în ultimii ani, acest trend fiind influențat de mai mulți factori, în principal prețul mult mai mic comparativ cu cel al altor tipuri de carne, în special carnea de porc.
Potrivit datelor statistice furnizate de Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), consumul de carne de pasăre s-a intensificat, devenind o alegere preferată pentru români. În 2023, producția de carne de pui a atins 723.000 de tone, iar consumul mediu pe cap de locuitor a crescut la 28,2 kilograme pe an.
Această tendință reflectă o schimbare în obiceiurile alimentare ale populației, influențată atât de factori economici, cât și de preferințe alimentare tradiționale. Deși carnea de porc rămâne în continuare prima opțiune pentru români, carnea de pui câștigă teren în mod constant, fiind o alternativă mai accesibilă.
Creșterea producției și consumului de carne de pui în România
Conform președintelui UCPR, Ilie Van, producția de carne de pui în România a cunoscut o evoluție semnificativă, reprezentând în 2023 aproximativ 51% din producția totală de carne la nivel național.
Această creștere este explicată, în parte, prin dificultățile întâmpinate de sectorul porcin, care a fost afectat de Pesta Porcină Africană, forțând consumatorii să se orienteze către alte surse de proteine animale. Astfel, carnea de pui a devenit o opțiune mai accesibilă și atractivă pentru români.
În 2022, consumul mediu de carne de pui era de 27,5 kilograme per locuitor, iar în 2023 acesta a crescut la 28,2 kilograme.
Această ușoară creștere este în linie cu trendul european, unde consumul mediu este de aproximativ 25-28 kilograme pe cap de locuitor. Această evoluție arată o consolidare a pieței de carne de pui în România, determinată nu doar de prețul mai accesibil, ci și de preferințele în schimbare ale consumatorilor.
Consumul de ouă în România: peste media europeană
Pe lângă creșterea consumului de carne de pasăre, românii consumă și un număr semnificativ de ouă anual, depășind media europeană. Potrivit datelor UCPR, în România, consumul anual de ouă pe cap de locuitor este de 245-250 de ouă, în timp ce media europeană se situează în jurul valorii de 230-235 de ouă. Această diferență poate fi explicată prin specificul agriculturii românești, în care gospodăriile țărănești încă joacă un rol important, mai ales în producția de ouă pe durata sezonului cald.
Producția de ouă din România atinge aproximativ 5,8 miliarde de unități pe an, din care 3 miliarde sunt realizate în fermele avicole industriale. Restul producției provine din gospodăriile țărănești, care contribuie la oferta internă, mai ales pe timpul primăverii și verii. Comparativ cu perioada dinainte de 1989, când producția era de aproximativ 300.000 de tone, în prezent România produce de peste două ori mai multă carne de pui, iar tendința este de creștere, chiar dacă într-un ritm mai lent.
Exporturile de carne și ouă: potențial de creștere și provocări
Pe lângă satisfacerea cererii interne, România este capabilă să exporte o parte din producția de carne de pasăre și ouă, în special către piața europeană. În prezent, aproximativ 20-25% din producția de carne de pasăre și până la 20% din producția de ouă sunt destinate exportului. Deși exporturile sunt în creștere, există un potențial suplimentar de extindere, mai ales pe piețele țărilor terțe, din afara Uniunii Europene.
Industria avicolă din România a beneficiat de investiții semnificative în ultimii ani, susținute din trei surse principale: fonduri europene, fonduri proprii ale companiilor și fonduri atrase. Aceste investiții sunt esențiale pentru menținerea competitivității pe piața europeană și pentru creșterea exporturilor. Ilie Van subliniază importanța investițiilor continue în tehnologii moderne, care sunt necesare pentru a răspunde cerințelor în continuă schimbare ale pieței și pentru a asigura biosecuritatea în fermele avicole.
Una dintre diferențele notabile între industria avicolă din România și cea din alte state europene este gradul de integrare administrativă a fermelor. În timp ce în Europa predomină contractele cu fermierii, în România, majoritatea fermelor sunt integrate administrativ în cadrul aceleiași companii. Acest model permite un control mai strict asupra întregului proces de producție, de la creșterea păsărilor până la livrarea produselor pe piață, oferind avantaje semnificative în ceea ce privește biosecuritatea și managementul calității, potrivit Adevarul.ro.
