Rezultatul este că milioane de oameni trăiesc în case puțin probabil să supraviețuiască unui cutremur major, spun specialiștii.

„Mergând pe străzile orașului vechi din București, vizitatorii cu un ochi atent vor observa cercuri roșii – chiar deasupra liniei ochilor – pe sute de clădiri. Au fost puse acolo de către ingineri pentru a clasifica clădirile cu cel mai mare risc în caz de activitate seismică. Doar în capitala românească, 349 de structuri au fost considerate cu cel mai mare risc și probabil să se prăbușească la un cutremur major. Multe dintre ele sunt complexe de apartamente. Sute de alte clădiri riscă să sufere daune structurale majore. Și acestea sunt doar cele care au fost inspectate”, se arată în articolul din The New York Times.

„Vorbim doar despre aproximativ 300 de clădiri în pericol de prăbușire în București”, a declarat Matei Sumbasacu, fondatorul Re: Rise, prima organizație neguvernamentală din România axată pe reducerea riscului seismic. „Știm despre alte 1.600 de clădiri și nu știm câte altele există.”

România a cunoscut două cutremure devastatoare în secolul XX. În 1940, un cutremur cu magnitudinea de 7,4 a izbucnit în Vrancea, în estul României, și a provocat distrugeri pe scară largă.

Apoi, pe 4 martie 1977, un cutremur cu magnitudinea de 7,2 a lovit în aceeași regiune. Undele de șoc care au urmat au distrus peste 30 de clădiri înalte din București, la aproape 100 de mile distanță. Se estimează că 1.578 de persoane au fost ucise, iar aproximativ 11.000 au fost rănite. A fost unul dintre cele mai grave catastrofe naturale din istoria românească modernă și a dus la o serie de reforme.