Afacerea pariurilor și a păcănelelor a înflorit odată cu criza. Dacă înainte de criză astfel de săli de jocuri le puteai număra pe degete, după 2014 numărul lor a crescut exponențial. Patronii acestora nu oferă doar o metodă de destindere după o zi de muncă, ci şi o variantă de a te îmbogăți peste noapte. Tu, jucător credul, te arunci, asemenea unui aventurier, într-o mare de nisipuri mișcătoare. Când și când mai prinzi o creangă și speri că vei rămâne la suprafață, dar de fapt te afunzi mai mult. Acum ceva timp am trecut și eu, din curiozitate, pragul unei case de pariuri. Am vrut să văd cu ochii mei ce se întâmplă și cam câți bani sunt dispuși românii să riște. Nu mică mi-a fost mirarea să văd ca la câteva pariuri mici, să spunem, între 50 și 100 lei, să vină câte un visător care paria nici mai mult, nici mai puțin de 3.000 lei. Am plecat repede, fiindcă tentația e mare.
Am traversat strada și am intrat într-o sală de slot machine, acele păcănele. Pe afară, nimic nu anunța ce este în interior. Geamurile opace nu trădau modul în care ești jecmănit. Mulți clienți. Cu greu am găsit un loc să mă așez. Toți erau concentrați la joc. „Pac, pac, pac“, ronțăiau mașinile de făcut bani. Parcă erau niște mitraliere care nu tocau doar viețile oamenilor, ci și banii familiei lor. Mică, mare, mare, mică, blocat și start. Toți sperau la un câștig care să-i scoată din sărăcie. Da, pare ciudat, dar cei care intră în astfel de săli nu sunt proprietari de Ferrari sau de Maybach. Pe ăia îi găsim la cazinouri. Aici, doar clienți cu un nivel de trai mic spre mediu, dar cu speranțe mari. Când ies de acolo sunt mai săraci decât au intrat. „Mă duc să fac rost de niște bani! Simt că norocul este aproape!“, spune un client care îl roagă pe tovarășul de lângă el să-i țină mașina liberă până când se întoarce, nu cumva să-i ia cineva câștigul mult visat. Legea spune că astfel de societăți nu ar trebui să funcționeze în proximitatea lăcașurilor de cult, a școlilor sau a stațiilor RATB, fără a preciza în schimb distanța. Or, termenul „proximitate“ este relativ.
Citește mai departe în COTIDIANUL.
