Este vorba de achizitionarea avionului de lupta multirol, care sa inlocuiasca MIG-urile 21 Lancer, si a unui sistem de rachete sol-aer cu bataie lunga, pentru fortele aeriene (circa 4,5 miliarde de euro). Pentru fortele navale e prevazuta dotarea cu corvete si nave vanatoare de mine (aproximativ 7 miliarde de euro), iar pentru fortele terestre e vorba de un program de dotare cu transportoare de lupta 8x8 si 4x4 si autovehicule de transport usor, blindate si neblindate (circa un miliard de euro). Cel mai important dintre aceste programe este cel privind cumpararea a 48 de avioane de lupta, cu circa 3,5 miliarde de euro, in competitie aflandu-se cinci companii internationale, dar decizia privind inceperea procedurii de achizitie este amanata de autoritatile romane de mai bine de trei ani.
Oficiali ai Departamentului pentru Armamente declarau, anul trecut, ca pe “lista scurta” a MAp exista cinci tipuri de avioane, care satisfac cerintele operationale ale fortelor aeriene, de la cel mai ieftin, Gripen, al firmei SAAB, apoi F-16 si F-18, construite de firma Lockheed Martin, Rafale, al firmei Dassault Aviation, si, cel mai scump, Eurofighter Typhoon, construit de un consortiu european format din firmele Alenia Aeronautica, BAE Systems si EADS. Cele ale caror nume au fost vehiculate cel mai mult de autoritatile din domeniu si de presa sunt insa F16, Gripen si Eurofighter. Preturile unitare variaza intre 42 si 110 milioane de euro pentru un avion. La un program de acest gen, care include 48 de avioane, pretul unitar nu spune prea multe pentru ca se adauga infrastructura, pregatirea personalului, suportul logistic initial, suportul logistic pe durata serviciului - este important si costul orei de zbor -, iar atunci cand se ia o decizie, se tine seama de toti acesti parametri. Prin hotararea CSAT, s-a decis sa se solicite potentialilor furnizori sa integreze in Romania echipamentele, pe cat posibil, sa asigure in Rominia capacitati tehnologice pentru mentenanta pe toata durata de serviciu.
Toate companiile au trimis informatii tehnice si comerciale referitoare la avioanele fabricate si toate se declara dispuse sa vina in Romania si sa participe, de exemplu, la privatizarea companiilor din industria de aparare. De pilda, grupul Eurofighter si-a declarat, anii trecuti, disponibilitatea de a participa la privatizarea uzinei de avioane din Craiova, recent si SAAB din Suedia manifestind acelasi interes pentru privatizarea fabricii. Oricum, toate companiile au venit cu astfel de propuneri.
F-16
Este un avion de lupta multirol proiectat de General Dynamics si imbunatatit de Lockheed Martin pentru fortele aeriene ale SUA. A fost conceput initial ca avion de vanatoare cu greutate redusa. Introdus in serviciul aerian american in august 1978, este utilizat in prezent, de foarte multe state, printre care Belgia, Olanda, Israel, Turcia, Pakistan, Egipt, Grecia, Polonia etc. Avionul este singurul care si-a dovedit eficienta in conditii de lupta reale, are compatibilitate demonstrata cu misiunile NATO, iar pilotii antrenati pe MiG-uri se pot obisnui rapid cu similarele F16. Polonezii aucumparat 48 de astfel de avioane, pentru trei miliarde euro. Adica 62,5 milioane de euro pe avion, costurile ulterioare ale contractului ajungand la 3,6 miliarde euro.
Jas 39 Gripen
Avionul Gripen este in serviciul fortelor aeriene suedeze, cehe si ungare si urmeaza sa fie livrat fortelor aeriene sud-africane. {coala de piloti din Marea Britanie foloseste avionul Gripen pentru testarea pilotilor din intreaga lume. Aparatul a fost produs inital in anii ‘90. El costa 30-40 milioane de euro, dispune de sisteme care actioneaza si in afara campului vizual, aterizeaza si in padure sau pe sosea, cu minimum de personal de intretinere si de sprijin la sol. Gripen trece rapid de la un tip de misiune la altul, iar aparatura este complet digitalizata si integreaza 40 de computere, ceea ce permite pilotului concentrarea pe strategia de lupta. 60% dintre componente sunt europene si 40% americane, iar cumparatorul poate alege varianta de armament pe care o doreste - american, european, israelian.
Eurofighter
Avionul are din start, mai putine sanse, pentru ca este foarte scump (50-60 milioane de euro), desi este foarte modern. Este din generatia ‘90-’95, cu doua motoare, fiabil, cu o excelenta capacitate de trecere de la o misiune la alta. Este produsul celui mai mare program militar european, la construirea acestui tip de aparat participand firme din Marea Britanie, Germania, Italia si Spania. A fost achizitionat, evident, de aceste state. Din afara Europei, Arabia Saudita a comandat 72 de astfel de aparate, pentru 19 miliarde dolari. Guvernul Marii Britanii a declansat insa o ancheta pornita de la anumite informatii conform carora BAE Systems ar fi utilizat 147 milioane de euro pentru a-i convinge pe reprezentantii Casei Regale saudite sa dea unda verde ofertei lor. Guvernul britanic a anuntat ca a inchis dosarul, invocand motive ce tin de “siguranta nationala”. Norvegia si Danemarca au comandat, de asemenea, Eurofighter Typhoon.
Tehnologie depasita
Demararea unor programe majore de achizitii strategice cum ar fi “Achizitie Vanatoare de mine” si “Corvete multifunctionale” a fost impusa de faptul ca resursa la tehnica majora de acest tip este consumata in proportie de aproximativ 70-80% fapt ce poate avea pe viitor consecinte negative asupra flotei prin diminuarea numarului de nave in serviciu sau prin costuri foarte mari pe care le vor induce activitatile privind operarea si mentenanta unei tehnici depasite din punct de vedere tehnic si moral. Problematica programelor de perspectiva este una complexa, iar solutionarea sa nu depinde doar de abilitatea structurilor de planificare a Statului Major al Fortelor Navale in a planifica fonduri, ci si de contextul dezvoltarii economiei nationale pe viitor, de prioritatile stabilite in ceea ce priveste politica de aparare nationala pe termen lung din care se vor distinge cu acuratete directiile privind inzestrarea Armatei Romane . Programul de reabilitare si modernizare a infrastructurii este parte integranta a Programului Major Forte Navale si reprezinta principalul document pentru alocarea resurselor in vederea realizarii obiectivelor de infrastructura ca natiune-gazda. Intre anii 1999 si 2004 au fost scoase din inzestrarea Fortelor Navale o suta de nave de lupta de diferite clase - corvete, dragoare, vedete purtatoare de rachete, vedete torpiloare, vedete dragoare, vedete fluviale -, Fortele Navale reducandu-si efectivele la circa 60% in anul 2004, fata de 1998.
