Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, România a trăit una dintre cele mai înfricoșătoare seri din istoria sa modernă. Un cutremur cu magnitudinea de 7,2 Richter, ce a durat aprope un minut, a transformat o seară obișnuită într-un coșmar colectiv. Seismul, produs în zona Vrancea, la aproximativ 100 de kilometri adâncime, a fost resimțit în aproape toată țara și chiar dincolo de granițe. Dar cele mai grele răni le-a avut Bucureștiul.
49 de ani de la Marele Cutremur din 4 martie 1977
Bilanțul oficial rămâne cu adevărat ”cutremurător”- 1.578 de persoane și-au pierdut viața, dintre care peste 1.400 numai în Capitală. Alte 11.321 au fost rănite, majoritatea în urma prăbușirii clădirilor. În total, 32.897 de locuințe s-au prăbușit sau au fost grav avariate, iar 763 de unități industriale. În mai puțin de un minut, mii de familii au fost distruse. Pentru cei care au trăit acea noapte, amintirea nu s-a șters nici după aproape jumătate de secol. Mulți își amintesc zgomotul surd al clădirilor care cedau, praful care acoperea totul, strigătele disperate. Trauma a rămas în memoria unei generații care tresare și astăzi la fiecare mișcare mai puternică a pământului /
.Bucureștiul este considerat capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic
La 49 de ani de la Marele Cutremur din 1977, întrebarea care revine constant este dacă România a învățat suficient din acea tragedie. Specialiștii avertizează că țara noastră rămâne una dintre cele mai expuse riscului seismic din Europa. Bucureștiul este considerat capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic, în special din cauza fondului construit vechi și a densității mari a clădirilor ridicate înainte de introducerea standardelor moderne de proiectare antiseismică. Datele oficiale arată că în prezent, în București, sunt consemnate 356 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic și 370 în clasa a II-a. Alte centralizări indică peste 400 de imobile în cea mai periculoasă categorie și peste 450 în clasa a II-a. În plus, aproximativ 1.400 de clădiri evaluate în anii ’90 au rămas încadrate în vechile categorii de urgență, fără să fie actualizate conform noilor standarde, ceea ce creează incertitudini serioase privind starea lor reală.
La aproape cinci decenii de la tragedie, vulnerabilitățile structurale acumulate în timp nu au fost eliminate, dimpotrivă sunt și mai multe clădiri îmbătrânite și neconsolidate. România este, potrivit experților, mai puțin pregătită din punct de vedere al infrastructurii pentru un seism de mare magnitudine decât ar trebui să fie. Consolidările avansează lent, iar multe clădiri continuă să fie locuite în condiții de risc.
