7 ianuarie, Crăciun de rit vechi. Ce semnificație are această zi, de fapt

7 ianuarie, Crăciun de rit vechi. Ce semnificație are această zi, de fapt. Crăciunul a fost pe 25 decembrie, însă pentru credincioșii de rit vechi, această mare sărbătoare are loc pe 7 ianuarie.

Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

Crăciunul pe stil vechi este o sărbătoare la fel de importantă pentru cei care au ales să cinstească Nașterea Domnului după un alt calendar.

7 ianuarie, Crăciun de rit vechi. Ce semnificație are această zi, de fapt

Cum au apărut aceste modificări și de ce unii credincioși sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie? Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor,- de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Însă, rămânea anual o diferență de zece zile între aceste două sisteme, și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar.

După această constatare, s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împaratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptă sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit „calendarul iulian”.

Trebuie menționat faptul că acest calendar a fost folosit de întreaga creștinătate, timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-au servit și Șfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paștilor.

Având în vedere faptul că între calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute și 46 secunde rezultă anual o diferenta de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile (cu cât a rămas în urma calendarul iulian).

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 î.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paștilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocțiul de primavară.

Pe 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit „gregorian” sau „stilul nou”.

Cu toate că în anul 1923, la un congres ținut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunțe la calendarul iulian și să adopte calendarul gregorian, data Paștilor se calculează încă pe baza calendarului iulian, în care echinoctiul de primavără are loc cu 13 zile mai târziu. De aici neconcordanţa cu data Paștelui din Biserica Catolică.

În anul 1923, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian, moment în care Biserica Ortodoxă s-a separat în două, cea pe Stil Vechi și cea pe Stil Nou.

Pentru unii însă lucrurile nu s-au schimbat deloc. În continuare există câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă și Biserica Sârbă, precum și Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepția Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Paștile și toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după „stilul vechi”.