Purtam cu cineva o discutie in acest sens, care spunea ca europenii sunt in UE de 40 de ani. Noi venim de un an si le dam indicatii, le cerem socoteala. Mai tragic, sunt romani care omoara europeni in strada, fura, lovesc, bat.
Intai s-au vazut invadati de imigranti ilegali. Acum e totul legal, dar sunt din ce in ce mai multi romani care, in cautarea unei vieti mai bune, iau painea de la gura clasei de mijloc si de jos din statele UE. Ce sa asteptam de la europeni? Sa ne primeasca cu bratele deschise, cu “bine ati venit, fiii ratacitori?”.
Ma indoiesc ca, desi cred sincer ca ei au acum mai multa nevoie de Romania decat Romania de ei, ne vor accepta ca egali mult timp de acum incolo. Si asta pentru ca parem sa cautam doar solutia rapida, nu gandim aderarea pe termen lung, ca o poveste de reciprocitate. Dam cu pumnul in masa si ne dorim totul, chiar acum!
La inceputul anului, am asistat la un conflict intr-un supermarket. O italianca se certa cu un roman. Ea statea cu cateva zeci de produse la o casa expres, pentru maximum cinci produse. Si tot ea a fost cea care a scos pasaportul si a urlat din toate puterile ca este cetatean al UE si ca noi nu putem sa ii tragem pe ei de maneca. Comportamentul in sine era aberant, insa ceea ce a spus, in sens mai larg... oare nu este adevarat? Oare nu avem niste pretentii prea mari pentru o tara care inca nu a dat mare lucru la schimb? De fapt, aici vine dezavantajul.
