Alegerile au fost organizate în urma dizolvării anticipate a Camerelor parlamentare, pe 22 decembrie 2012, cu patru luni înainte de încheierea naturală a celei de-a 16-a legislaturi, odată cu demisia premierului Mario Monti cauzată de decizia partidului de dreapta Poporul Libertăţii (PdL) de a retrage sprijinul acordat guvernului tehnocrat, care a înlocuit precedentul guvern de dreapta condus de fondatorul PdL, Silvio Berlusconi, în noiembrie 2011.
La acest scrutin, Ministerul de Interne de la Roma a admis 184 de liste electorale. În total, la scrutin participă peste 16.000 de candidaţi (dintre care aproape 4.700 de femei).
Alegerile generale vor marca începerea celei de-a 17-a legislaturi. Se va vota pe baza legii electorale aprobate de Parlamentul de la Roma în anul 2005 ("Legea Calderoli", după numele lui Roberto Calderoli, exponent al Ligii Nordului). Vor fi aleşi 945 de parlamentari, dintre care 630 de deputaţi şi 315 senatori.
Coaliţia de centru-stânga este formată din Partidul Democrat (PD, de centru-stânga), Stânga, Ecologie şi Libertate (SEL, de stânga) şi formaţiunea Centrul Democrat (de centru). Candidatul coaliţiei la funcţia de prim-ministru este Pier Luigi Bersani, secretarul PD.
Coaliţia de centru-dreapta este formată din Poporul Libertăţii (PdL, de centru-dreapta), Liga Nordului (de dreapta) şi formaţiunile politice de extremă dreaptă La Destra şi Fratelli d'Italia. Preşedintele şi purtătorul de cuvânt al coaliţiei este fostul premier Silvio Berlusconi. Coaliţia de centru-dreapta are doi candidaţi la funcţia de prim-ministru: Angelino Alfano, din partea PdL, şi fostul ministru al economiei Giulio Tremonti, din partea Ligii Nordului.
Coaliţia de centru este formată din lista electorală 'Alegere civică, cu Monti pentru Italia', din partidul Uniunea de Centru (UdC) şi din partidul Viitor şi Libertate pentru Italia (Futuro e Liberta per l'Italia, FLI). Candidatul coaliţiei la funcţia de prim-ministru este actualul premier demisionar, Mario Monti.
La alegeri participă şi alte formaţiuni politice, care nu au format însă alianţe electorale. Printre acestea se numără Movimento 5 Stelle (Mişcarea 5 Stele, M5S), fondată în 2009, care participă pentru prima dată la alegerile generale. Liderul mişcării este bloggerul Beppe Grillo, care însă nu este candidat la funcţia de prim-ministru şi se defineşte numai 'un purtător de cuvânt'. M5S nu are un candidat la funcţia de premier şi urmăreşte doar obţinerea unui număr cât mai mare de deputaţi şi senatori la aceste alegeri.
Mai participă la alegeri partidul de extremă stângă Rivoluzione Civile (Revoluţie civilă), recent fondat, al cărui lider şi candidat la funcţia de prim-ministru este Antonio Ingroia, fost magistrat. Pentru a intra în Parlament, acest partid, creditat la ora actuală cu circa 4,5% din intenţiile de vot ale alegătorilor italieni, va trebui să obţină, conform legii electorale în vigoare în Italia, cel puţin 4% la Camera Deputaţilor şi cel puţin 8% la Senat.
Un alt candidat la funcţia de prim-ministru este Oscar Giannino, economist, care a fondat la sfârşitul anului 2012 o mişcare politică de centru-dreapta numită Fare per fermare il declino (A face pentru a opri declinul), din care fac parte numeroşi experţi în probleme economice şi financiare şi reprezentanţi ai societăţii civile. Această formaţiune politică este creditată cu circa 1,5% din preferinţele de vot ale electoratului italian.
