O scurtă precizare metodologică: datele sunt ajustate sezonier. Avem doi indici: indicele cifrei de afaceri din comerţul cu amănutul de carburanţi şi indicele preţurilor de consum pentru carburanţi. Anul 2005 este considerat anul referinţa şi din această cauză, indicele României şi cel al UE pleacă de la acelaşi nivel. Asta nu înseamnă nicidecum că ar fi egale veniturile benzinăriilor din România cu cele din UE sau că preţurile ar fi egale (la noi, benzina este cam cu 20% mai ieftină decât în restul ţărilor UE). Ne interesează mai mult tendinţele şi cum au evoluat pe grafic aceşti indicatori.
1. Exact aşa cum am spus mai sus, între septembrie 2010 şi ianuarie 2011, indicele cifrei de afaceri din comerţul cu carburanţi s-a redus cu 23,7% în România (menţionez că aici vorbim doar de comerţul cu amănuntul). Aşa apare întrebarea: s-a atins preţul maxim pe care-l suportă populaţia? Posibil, dacă ne gândim că la preţul actual al benzinei, un român plătit cu salariul mediu pe economie îşi permite doar plinuri 6 de benzină. În septembrie 2008, erau aproape 7 plinuri. Diferenţa nu-i chiar aşa de mare la nivelul salariului mediu, dar este suficient de mare încât să conteze. Plus că au crescut şi alte preţuri şi s-au mai erodat veniturile reale.
Apropo, de curiozitate, am calculat recent cum a evoluat puterea de cumpărare a românilor între septembrie 2008 (momentul Lehman Brothers) şi decembrie 2010, parcă. Pentru moment, creşterea salariilor a devansat avansul mediu al preţurilor de consum în această perioadă. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare câştigată în perioada pre-criză a rămas aproape intactă. Totuşi, trebuie să ţinem cont că şi-au pierdut locul de muncă câteva sute de mii de persoane în ultimii doi ani de recesiune.
2. Ne întoarcem la benzină. Într-un fel, mă bucură că românii au dat dovadă de responsabilitate şi au limitat consumul, dacă ne uităm la statistici. Adică exact ceea ce încercam eu să reproşez tuturor şoferilor scandalizaţi degeaba printr-un articol scris relativ recent. Utilizarea banilor disponibili în funcţie de realităţile din piaţă reprezintă ceva tipic în capitalism. Ai bani, bine. Nu ai, la fel de bine, fiindcă nu trebuie să aibă toată lumea de toate. Asta trebuie să înţeleagă majoritatea românilor: trebuie să se lupte să fie mai buni, tot mai buni, tot mai competitivi pe piaţa muncii dacă vor să îşi permită anumite lucruri.
În cazul în care statul consideră că este necesar să intervină la nivelul preţurilor, poate face acest lucru prin pârghiile pe care le are la îndemână. În cazul benzinei, singura soluţie ar fi subvenţionarea preţului la pompă, variantă folosită în multe alte ţări. Desigur, Guvernul nu prea are bani acum, deci asta nu ar fi varianta câştigătoare.
3. Vreau să subliniez un lucru. Indicele cifrei de afaceri a mers aproape constant în linie cu cel al preţurilor până prin 2009, iar în toamna anului trecut s-a produs o ruptură mare de tot. Acum, preţurile la carburanţi din România continuă să urce, dar veniturile au luat-o în jos la nivelul pieţei, ceea ce indică o contracţie foarte accelerată. Şi totuşi, Petrom, liderul pieţei, a raportat un profit imens în trimestrul patru, cu vânzări în creştere. Se aprind ceva beculeţe aici, apar câteva întrebări?
4. Şi acum răspundem întrebării din titlu: cel mai probabil, preţurile nu vor scădea prea curând. Sau, mai bine zis, probabil că niciodată (poate vor scădea marginal când se va reduce cotaţia petrolului pe pieţe). La urma urmei, în UE, cifra de afaceri din comerţul cu benzină scade de mai bine de doi ani, dar preţurile continuă să crească. Aşadar, cererea este relativ inelastică la preţ. Aş mai adăuga că la noi abia acum a început să scadă mai abrupt indicele cifrei de afaceri; aşadar, dacă generalizăm evoluţia europeană în România, putem conchide că vor mai urma scumpiri. În plus, vorbim despre o resursă limitată şi de faptul că la nivel global, carerea este în continuă creştere.
5. Tot ca să răspund la întrebarea din titlu. Companiile petroliere fac bani. Ăsta este unicul lor scop. Ele nu sunt instituţii de binefacere, nu stă scris în “codul lor genetic” să dea dovadă de milă şi să ţină cont că poate Gigel n-o să mai aibă bani de benzină. Cinic, dar adevărat.
6. Este gravă este creşterea continuă a preţului carburanţilor? Cam este, fiindcă economia românească este şi-aşa destul de slăbită, iar scumpirea benzinei ar putea adânci recesiunea. Ernst&Young a calculat recent că un baril mediu de 120 de dolari în acest an ar duce trage în jos PIB-ul zonei euro cu 0,8 puncte procentuale. Vă daţi seama ce impact ar avea acest lucru în România!?
Problema este că Muammar Gaddafi nu prea se clinteşte din loc în Libia, iar aroma de iasomie se răspândeşte în continuare. Toate acestea influenţează puternic temerile investitorilor şi nu cred că barilul de petrol se va ieftini prea curând. O mică remarcă: cred că aţi auzit de prognozele şoc lansate la sfârşit de an de Saxo Bank, aşa-numitele “lebede negre” (termen creat de libanezul Nassim Taleb)? Noţiunea este asociată unor evenimente cu grad mic de materializare, dar care ar produce schimbări extrem de mari.
În ediţia “lebedelor negre” pentru 2011, lansată în ultima lună a anului trecut, analiştii Saxo au spus că barilul ar putea depăşi pragul de 100 de dolari în prima parte a anului 2011 şi va scădea, ulterior, cu o treime în a doua parte a anului. Au intuit parţial motivul: ei mizau pe faptul că investitorii vor fi euforici privind revenirea economică a Statelor Unite. Cu alte cuvinte, investitorii ar fi urmat să mizeze pe o revenire puternică a cererii şi, implicit, pe un consum mai mare. Just, cererea în creştere reprezintă unul dintre motivele pentru care alimentele şi energia se scumpesc pe pieţele internaţioanle. Totuşi, tensiunile din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au reprezentat, fără doar şi poate, catalizatorul scumpirii ţiţeiului.
