Exporturile si productia scad cu procente scrise cu doua cifre, mii de oameni isi pierd locurile de munca, restantele la credite se dubleaza, iar consumul si constructiile, altadata pilonii cresterii economiei, au inghetat. Adevaratele efecte vor fi vizibile abia peste cateva luni, atunci cand cifrele vor desena tabloul complet al trimestrului al doilea. Adica, undeva in mijlocul verii, cand va fi prea tarziu si cand ne vom regasi cu totii in realitatea unui an 2009 extrem de prost. Dupa care vor urma alegerile si vom fi ocupati sa depistam vinovatii. Discursurile politice vor continua. Dar, indiferent de acest plan, in realitate exista cateva certitudini: spre deosebire de anii anteriori, cand economia a avut resorturi de crestere care nu au depins foarte mult de politica economica, astazi, Guvernul trebuie sa-si asume rolul de lider si “salvator”. Este singura entitate care are instrumentele si capacitatea de a repune in miscare mecanismele economiei. Conversatia in jurul sistemului bancar, care poate reporni masina creditarii si, astfel, poate face minuni, este oarecum secundara. Problema principala este prabusirea cererii de creditare si neincrederea in evolutia economiei. La acest moment, ar trebui sa fie evident pentru toata lumea ca Ministerul Finantelor va trebui sa sacrifice deficitul bugetar pentru a sustine, prin investitii publice, zone nevralgice. Atat timp cat deficitul intregii Uniuni Europene se va duce catre 4%, criteriile de la Maastricht isi pierd relevanta. Odata stabilit acest lucru, premierul ar trebui sa-si concentreze efortul asupra a doua directii strategice. Prima dintre ele este incheierea rapida a unui acord de finantare, care sa acopere riscul la care este supusa moneda nationala si sa asigure o sursa de finantare alternativa, in conditiile in care costul capitalului este enorm si sursele externe seaca. Nici exporturile, nici investitiile straine nu asigura destule resurse pentru nevoile de azi ale Romaniei. A doua directie va da, de fapt, masura in care premierul are ceea ce ii trebuie unui adevarat lider. Economia are nevoie de un mesaj clar si simplu legat de felul in care se vor cheltui banii. Toate resursele trebuie indreptate acum catre investitii si catre sustinerea unor zone nevralgice, precum companiile mici. Pretul acestei dovezi de leadership va fi mare: reformarea salariilor publice, oprirea cheltuielilor aberante pentru achizitii absolut neimportante, precum masini si dotari de lux pentru palamentari, si restructurarea intregului Guvern. Exista toate datele de intrare pentru ca Emil Boc sa fie un premier total nepopular atat in interiorul, cat si in afara partidului sau. Din nefericire, nu exista niciun alt drum. Fara o viziune clara, Romania va intra intr-o recesiune care va dura multi ani de acum incolo.
Andreea Rosca, director publicatii business Realitatea-Catavencu
