Raportul Comisiei Europene citează printre factorii care fac sistemul românesc de pensii vulnerabil numărul relativ mic de contributori în raport cu numărul de beneficiari. Acesta din urma a crescut în urma sistemele de pensionare timpurie din anii 90, elaborată pentru rezolvarea problemei şomajului în creştere şi care a avut ca rezultat reducerea vârstei medii de pensionare. Astfel, numărul de contributori pentru fiecare pensionar a scăzut de la 3,43 în 1990 la numai 0,79 în 2003. În acelaşi timp, în 2007, doar 59 la sută din populaţia României avea un loc de muncă, faţă de o medie europeană de 65 la sută.
O altă sursă de îngrijorare este rata scăzută de ocupare, de 41,4%, în rândul lucrătorilor în vârstă, inferioară mediei europene de 44,7%, cu diferenţe mari între bărbaţi şi femei. Existenţa unei rate ridicate de muncă nedeclarată (între 20 şi 50% din totalul ocupării forţei de muncă) e un alt element care ar putea afecta funcţionarea sistemului de pensii din România, în opinia Bruxellesului.
Un fenomen îngrijorător, în opinia Comisiei, îl reprezintă persoanele pensionate pe motiv de dizabilitate: acestea sunt în realitate pensionări anticipate. Comisia menţionează şi măsurile luate de autorităţile de la Bucureşti pentru rezolvarea unora dintre aceste provocări: creşterea perioadei minime de cotizaţie de la 10 la 15 ani, majorarea vârstei minime de pensionare de la 57 la 60 de ani pentru femei şi de la 62 la 65 de ani pentru bărbaţi până în 2014 şi măsuri pentru încurajarea ocupării persoanelor în vârstă.
Obiectivul politicii pensiilor în următorii ani va fi de stabilire a unui sistem viabil din punct de vedere financiar, capabil să ofere pensii adecvate pentru toţi, conform sursei citate. Analiza Comisiei se referă la situaţia sistemelor publice de pensii din toate statele membre şi la efectele crizei financiare asupra pensiilor private. Raportul concluzionează că sistemele europene de pensii private sunt robuste, iar fondurile nu au avut investiţii semnificative în active toxice.
